Ritualuri păgâne, homosexualitate şi beţie: aşa se distrează în ”timpul liber” cei care conduc planeta
În fiecare an, în luna iulie, peste 2500 de bărbaţi aparţinând „elitei” mondiale se reunesc pentru o „tabără” de vară (denumită „retragere” sau festival) care durează 16 zile şi are loc în nordul Californiei, la aproximativ 100 km de San Francisco, pe proprietatea denumită Bohemian Grove. Un fost preşedinte american a numit această „tabără de vară” ca fiind „cea mai mare petrecere pentru bărbaţi de pe planetă”. În ciuda eforturilor de muşamalizare a oricăror informaţii, activităţile de la Bohemian Grove suscită interesul publicului, şi este firesc să fie aşa: aici se reunesc personaje bogate, puternice şi influente. Deciziile, planurile şi acţiunile lor ne influenţează pe toţi. Anumite mărturii din interior au dezvăluit în mod consternant faptul că modul de „relaxare” al celor bogaţi şi puternici este mai mult decât straniu: beţii, ritualuri mimând sacrificii umane, homosexualitate. Bohemian Club este un club masculin exlusivist privat care îşi are sediul principal în clădirea Bohemian din San Francisco. Acest club a fost înfiinţat în 1872 de un grup de ziarişti. Aceştia doreau să copieze stilul şi spiritul „boem” al artiştilor europeni, de aceea au atras la început în grupul lor artişti şi scriitori precum Jack London şi Mark Twain. Din motive pecuniare, ei au invitat şi oameni de afaceri la întâlnirile lor, pentru ca să-i finanţeze. În scurt timp însă, oamenii de afaceri şi politicienii care au intrat în club au devenit majoritari. În 1878, anul în care s-a ţinut primul „festival de vară” la Bohemian Grove, deja nu se mai permitea deloc accesul ziariştilor în Club, şi acest lucru a rămas neschimbat până astăzi – deşi mulţi magnaţi media sunt membri sau invitaţi.Cluburile exclusiviste masculine, formă instituţionalizată a discriminăriiCluburile private de bărbaţi, printre care se numără şi Bohemian Club din San Francisco, sunt nişte instituţii care oficializează, declară şi cultivă inegalitatea şi discriminarea pe bază de sex, rasă, avere şi clasă socială. Acest gen de cluburi au apărut în Anglia, în perioada de expansiune a Imperiului Britanic – celebrele “gentlemen’s club”, cluburi de gentilomi. În principal, aceste cluburi exclusiviste ofereau un loc şi un cadru unde bărbaţii din clasa socială privilegiată puteau să se adune şi să-şi practice activităţile favorite (discuţii politice, jocuri de cărţi, sporturi) fără a fi deranjaţi de femei, de indivizi din alte medii sociale sau, mai târziu, de persoane de alte rase. În principal, aceste cluburi le oferă participanţilor posibilitatea de a socializa cu oameni asemenea lor – ca bogăţie, putere, cultură, preocupări – şi de aceea se bazează pe selecţia atentă a membrilor. Copiate în Statele Unite, cluburile private de bărbaţi au acelaşi scop şi au avut acelaşi succes, ceea ce a dus la proliferarea lor rapidă. Dintre diferitele şi numeroasele cluburi consituite de-a lungul timpurilor, cluburile elitiste şi exclusiviste, private, ale celor mai bogaţi oameni din SUA – aşa-zisa naţiune democratică a egalităţii tuturor şanselor – depăşesc mult, ca proporţii şi influenţă, orice alte cluburi din lume.
Bohemian Grove, terenul de joacă al celor bogaţi şi puternici
Clubul Bohemian din San Francisco a atras atenţia publicului, în ciuda extremei discreţii şi chiar a înverşunării cu care se fereşte de publicitate, datorită reuniunilor anuale ale Clubului, care se desfăşoară în aşa-numita Bohemian Grove (Pădurea Boemilor). Aceasta este o proprietate privată de 2700 de acri, adică aproximativ 11 km2, situată la aproximativ 100 km nord de San Francisco, în ţinutul Sonoma. Locurile respective erau pe vremuri considerate sacre de amerindieni, datorită pădurilor cu arbori seculari de sequoia gigantici. Cadrul natural oferă un plus de intimitate: dealurile acoperite de pădurile de sequoia gigantici cu lemn roşu şi canioanele naturale din zonă formate de-a lungul râului Russian au fost probabil considerate ideale pentru a-i feri pe participanţi de privirile indiscrete. La acestea însă se adaugă un sistem modern de pază şi personal specializat pentru protecţie, inclusiv aparţinând serviciilor secrete americane.Pe acest teren foarte bine păzit sunt construite diferite „tabere”– vile luxoase, restaurante, cluburi, terenuri sportive. Participanţii sunt la rândul lor împărţiţi în cluburi sau tabere, iar diferenţierea şi spiritul de castă îşi spun şi aici cuvântul. Şi în rândul celor bogaţi şi puternici există ierarhii. Cea mai celebră tabără, Mandalay, este exclusivistă chiar în interiorul acestui complex, pentru ceilalţi fiind accesibilă doar pe bază de invitaţie scrisă din partea unui membru.Punctul central al complexului este un lac, pe malul căruia se înalţă o ciudată statuie în formă de bufniţă, având peste 13 metri înălţime. Tot locul este plin de simboluri masonice, druidice, păgâne, satanice. Deviza Clubului, inscripţionată pe diferite porţi, este luată din Shakespeare: „weaving spiders come not here”. Aceasta înseamnă că „păianjenii să nu intre aici” şi se spune că se referă figurat la faptul că nu se admite discutarea afacerilor sau a subiectelor politice.
Cine participă în taberele de la Bohemian Grove?
Participanţii sunt printre cei mai bogaţi oameni din SUA şi din lume. În principiu, Clubul Bohemian reuneşte elita masculină din California, dar membrii care participă la întâlnirile anuale de la Bohemian Grove sunt mult mai numeroşi. În principal, cei mai bogaţi şi influenţi bărbaţi din SUA se adună aici. Deci participanţii sunt în principal americani, dar membrii pot aduce şi invitaţi, până la câteva sute în fiecare an. 99% dintre ei sunt albi, şi toţi sunt bărbaţi. Unii lideri europeni se deplasează discret la Bohemian Grove pentru a discuta cu elita americană chestiuni de politică şi afaceri, dar numai dacă sunt invitaţi.Printre membrii se numără majoritatea preşedinţilor americani, din 1923 până în prezent, membrii ai guvernelor, vicepreşedinţi şi secretari de stat, proprietari şi directori ai marilor corporaţii şi companii multinaţionale, conducători ai principalelor instituţii financiare (proprietari sau preşedinţi ai băncilor), magnaţi din domeniul energetic (petrol, energie nucleară), principalii contractori militari.
Uneori sunt acceptaţi şi artişti, cu taxe de participare reduse, datorită statutului social sau pentru activităţile de divertisment din club. Se spune că listele de aşteptare pentru înscrierea în Club implică la rândul lor contribuţii financiare consistente. Există mii de persoane înscrise pe aceste liste de aşteptare.Din „tabăra” cea mai prestigioasă, Mandalay, fac parte, printre alţii: Henry Kissinger, George Shultz, S. D. Bechtel, Jr., Thomas Watson Jr. (IBM), Phillip Hawley (AT&T), William Casey (CIA) şi Ralph Bailey (Dupont). George Bush (tatăl şi fiul) fac parte dintr-o tabără considerată mai puţin prestigioasă denumită Hillbillies, împreună cu A. W. Clausen (Banca Mondială), Walter Cronkite şi William F. Buckley. Cluburile sau taberele, aproximativ 120 la număr, în care sunt împărţiţi membrii Bohemian, au nume ciudate cu rezonanţe oculte, de exemplu: Abbey, Druids, Isle of Aves, Meyerling, Owl’s Nest (clubul lui Ronald Reagan), Silverado Squatters, Woof, Totem Inn, Wayside Log, Ye Merrie Yowls, Zaca.
Ce activităţi se desfăşoară la adăpostul arborilor gigantici?
Printre activităţile declarate se numără în primul rând aşa-numitele „discursuri pe malul lacului” (Lakeside talks) – prezentări susţinute de personalităţi privind subiecte de maxim interes, cum ar fi războiul din Irak, armele nucleare, criza energetică, problemele ecologice, sistemul medical, evoluţia preţurilor, globalizarea, urbanizarea etc. Informaţiile prezentate aici nu sunt pentru urechile tuturor. Sunt informaţii confidenţiale care rareori apar în presă, despre numărul real de victime ale războaielor, despre nivelul real al „bunăstării” populaţiei, despre efectele distructive ale vaccinurilor etc.În prima sâmbătă a „taberei” are loc o ceremonie extrem de ciudată denumită „Cremation of Care” – incinerarea „Zeiţei Grijilor”. Cuvântul „care” în limba engleză înseamnă grijă, preocupare. O explicaţie simplistă a acestui ritual păgân este aceea că participanţii renunţă la toate grijile, responsabilităţile şi preocupările pentru a se dedica unor activităţi recreative. Problema însă o constituie elementele ritualice păgâne, chiar satanice. „Preoţii” şi ceilalţi participanţi la ritual sunt îmbrăcaţi în robe asemănătoare cu cele ale Ku Klux Klanului (organizaţie criminală rasistă). În cadrul ritualului se rostesc incantaţii păgâne, se folosesc cruci în flăcări şi este arsă o „efigie” reprezentând această aşa-zisă „zeiţă a grijilor”. Statuia uriaşă în formă de bufniţă este reprezentarea divinităţii babiloniene Moloch, despre care în Biblie scrie că i se aduceau sacrificii umane, mai precis îi erau sacrificaţi copii. Pe altarul aflat la baza statuii este aprinsă „flacăra sacră” în care este arsă „jertfa”. Se afirmă că nu este arsă o victimă umană, ci o „efigie” – un fel de păpuşă. Totul este montat grotesc, ca o piesă de teatru în care victima urlă, se zbate şi cere îndurare. În schimb asistenţa, care urmăreşte ritualul de pe malul opus al lacului, aplaudă, tropăie şi ovaţionează.După ce acest ritual bizar a fost filmat cu camera ascunsă în anul 2000 de ziaristul Alex Jones, oamenii de PR ai clubului au prezentat totul ca pe o glumă, un ritual care de fapt batjocoreşte ritualurile druidice şi este realizat doar ca amuzament. Chiar şi aşa, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm de ce oamenii cei mai bogaţi şi influenţi din lume aleg să se distreze în acest mod bizar şi infantil. Purtătorii de cuvânt ai Clubului au declarat la momentul respectiv, pentru a distrage atenţia publicului, că discreţia şi confidenţialitatea sunt necesare nu pentru a ascunde aceste ritualuri, ci pentru a le permite participanţilor să se distreze şi să se poarte „ca băieţii”, incluziv să urineze pe copaci. Foşti angajaţi de la Bohemian Grove au relatat în consens comportamentul grobian al membrilor clubului. Practic tot timpul aceştia sunt beţi. O declaraţie incendiară a preşedintelui Richard Nixon din 1971 vorbeşte despre Bohemian Club în următorii termeni ireverenţioşi: „Tabăra de la Bohemian Grove – la care am participat de câteva ori – este cea mai mare blestemăţie homosexuală pe care v-aţi putea-o imagina. Nu mai pot da mâna cu nimeni din San Francisco pentru că ştiu ce se petrece acolo.”
O altă declaraţie incendiară îi aprţine lui David Gergen, consilier prezidenţial al lui George Bush senior. Gergen şi-a dat demisia în iunie 1993, la trei zile după ce şi-a anunţat retragerea din Bohemian Club. El a spus că „nu intenţionează să umble dezbrăcat în tabăra anuală a clubului de la Bohemian Grove” şi de aceea se retrage, dar că îşi va păstra funcţia de la Casa Albă. Numai trei zile mai târziu, purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţă demisia lui Gergen din funcţia de consilier prezidenţial şi retragerea sa din alte 17 grupări de genul think tankuri, organizaţii publice şi de caritate, incluzând Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations, CFR în limba engleză). Membrii clubului pregătesc în fiecare an două spectacole de teatru. Acestea sunt planificate cu minim cinci ani în avans şi beneficiază de resurse nelimitate, din punct de vedere financiar şi tehnic. Membrii clubului se amuză jucând diferite roluri, inclusiv pe cele feminine. Subiectele sunt de natură ocultă sau sexuală, incluzând ritualuri satanice şi perversiuni sexuale. În rest, activităţile declarate oficial sunt activităţi recreative, jocuri, sporturi, concerte...
Secretul, elitismul şi preocupările oculte nasc îngijorări justificate
Întâlnirile de la Bohemian Grove sunt protejate cu mari eforturi de ochii publici. Presa nu doar că n-are acces, dar ştirile despre acest subiect, atât cât s-au aflat, sunt cenzurate. Veritabile bombe de presă au reuşit să fie înăbuşite în faşă. Dezvăluiri incendiare au fost îngropate sub tăcere. De exemplu, filmul lui Alex Jones, realizat cu camera ascunsă în interiorul taberei de la Bohemian Grove, nu a trezit mare interes în presă, deşi era o veritabilă bombă. Acest lucru indică nivelul resurselor folosite pentru a proteja intimitatea respectivelor întâlniri.O primă obiecţie a oponenţilor acestui grup este secretul – faptul că atât de mulţi oameni influenţi din toate domeniile se întâlnesc departe de ochii publici este oarecum înspăimântător. Cu siguranţă că, în ciuda asigurărilor că lucrurile care se petrec acolo sunt doar activităţi recreative private, discuţiile şi relaţiile stabilite la Bohemian Grove pot să influenţeze întreaga planetă. Se spune că „proiectul Manhatan” – realizarea primei bombe atomice – a fost demarat la Bohemian Grove în 1943. Acolo se trag sforile privind alegerile prezidenţiale în SUA, se stabileşte evoluţia preţurilor, se fac tranzacţii, se pun la cale războaie.Grupurile de protest reproşează de asemenea, discriminarea – pe bază de sex, rasă, avere. În mod ironic, în urma protestelor susţinute, a fost admis un număr redus de femei pentru a lucra în parcări şi bucătării la Bohemian Grove. Deşi femeile nu sunt admise în tabără, în localităţile din jur afacerile de prostituţie prosperă în perioadele taberelor şi nu constituie un secret pentru opinia publică.Activităţile oculte care se desfăşoară la Bohemian Grove sunt de asemenea extrem de stranii. Cea mai cunoscută – datorită filmului realizat în 2000 de Alex Jones, jurnalist de investigaţie – este ceremonia „Cremation of Care”. Dar analiştii fenomenului vorbesc despre niveluri de iniţiere, acesta constituind doar cercul exterior accesibil tuturor participanţilor. Alte mărturii vorbesc despre camere subterane secrete în care se realizează ritualuri satanice cu sacrificii umane şi orgii sexuale, urmate de asemenea de sacrificii. Se vorbeşte de sute de copii dispăruţi în zonă şi de alegerea victimelor dintre subiecţii experimentelor de control mental ale CIA. Cathy O’Brien, o prezumtivă victimă care a fost salvată din Bohemian Grove de ziaristul Mark Philips, a descris o imagine cruntă a activităţilor oculte criminale desfăşurate aici. Deocamdată nu se ştie mai mult. Printr-un decret prezidenţial, orice anchetă în zonă a fost interzisă din motive de „securitate naţională”. În ultimii ani, cenzura mass-media a reuşit să stopeze avalanşa de dezvăluiri despre Bohemian Grove care începuse în anii ’90.
Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) http://video.google.com/videoplay?docid=-82095917705734983
The Order of Death (2006) http://video.google.com/videoplay?docid=2500924140588760933şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html Bibliografie:Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) The Order of Death (2006)arhiva de articole despre Bohemian Grove: http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.htmlKerry Richardson: The Bohemian Grove and The Nuclear Weapons Industry: Some Connections http://www.sonic.net/~kerry/bohemian/grovenukes.htmlIlluminati Sex Slaves Paint Horrifying Picture http://www.the7thfire.com/new_world_order/illuminati/Henry_Makow/illuminati_sex_slaves.htmBrice Taylor, Thanks for the Memories (1999)Cathy O'Brien (with Mark Phillips), Trance Formation of America (1995)"Inside Bohemian Grove" by Philip Weiss, Spy magazine, November 1989Inside Bohemian Grove: The Story People Magazine Won't Let You Read," Extra! magazine November/December 1991"Pouvoir: le club le plus fermé du monde" by Jean Sébastien Stehli, Le Point magazine, 27 Août, 1994 The Greatest Men's Party on Earth by John van der Zee, Harcourt Brace Jovanovich, Inc., New York, 1974The Bohemian Grove and Other Retreats by G. William Domhoff, Harper & Row, New York, 1974
martes, 31 de marzo de 2009
sábado, 28 de marzo de 2009
Nu vreau sa fiu un numar!
Implanturile cu microcipuri, supravegherea şi controlul oamenilor prin tehnologia RFID sunt deja o realitate
Paşaportul biometric, cartea electronică de identitate, brăţara GPS, implantul biopolitic, colierul electronic pentru supravegherea copiilor, dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (RFID – radio frequency identification device) şi implantarea de microcipuri detectabile prin satelit sunt câteva tehnologii care ameninţă libertatea fiinţelor umane. Prezentate într-o lumină atrăgătoare a inovaţiilor high-tech şi justificate prin argumente precum salvarea vieţilor, protejarea copiilor, securizarea magazinelor şi a băncilor, reducerea birocraţiei sau economia de timp, toate aceste dispozitive nu urmăresc, de fapt, decât controlul strict al populaţiei
Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.
Paşaportul biometric, cartea electronică de identitate, brăţara GPS, implantul biopolitic, colierul electronic pentru supravegherea copiilor, dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (RFID – radio frequency identification device) şi implantarea de microcipuri detectabile prin satelit sunt câteva tehnologii care ameninţă libertatea fiinţelor umane. Prezentate într-o lumină atrăgătoare a inovaţiilor high-tech şi justificate prin argumente precum salvarea vieţilor, protejarea copiilor, securizarea magazinelor şi a băncilor, reducerea birocraţiei sau economia de timp, toate aceste dispozitive nu urmăresc, de fapt, decât controlul strict al populaţiei
Într-o lume în care cheia, paşaportul şi portofelul nu îşi mai au rostul, oamenii vor putea fi urmăriţi şi controlaţi oriunde vor merge. De mai bine de zece ani există avertismente cu privire la implantarea de microcipuri la oameni, însă aceste informaţii au fost luate de mulţi drept paranoia sau science fiction. Iată că astăzi se dovedeşte că toate acestea sunt reale; numărul oamenilor implantaţi a ajuns deja la câteva zeci de mii.
O lume „ciber-perfectă”
Pe cel mai cunoscut site de cumpărături on line, e-bay, se găsesc de cumpărat dispozitive RFID la preţuri între 2 şi 5 euro. Printre modelele disponibile se regăseşte şi celebrul transpondor EM 4102, model foarte asemănător cu primul cip implantabil pentru oameni care a fost autorizat în SUA în 2005. După ce s-a făcut o intensă propagandă în favoarea microcipurilor implantabile, afirmându-se că celebrităţile îşi implantează astfel de dispozitive, iată că s-a dat undă verde la vânzarea de cipuri pentru publicul larg. Ziariştii care până acum îi luau peste picior pe cei care avertizau că microcipurile umane vor ajunge curând pe piaţă, ar trebui să se trezească la realitate.
Mai multe televiziuni franceze au anunţat încă din 2005 că în scurt timp vor fi obligatorii actele de identitate care conţin caracteristicile biometrice ale posesorului (printre acestea se numără amprentele digitale, fotografia irisului şi chiar o mostră de ADN). De altfel, începând cu 25 mai 2005, ambasada Franţei din Bamako (Mali) a eliberat primele vize electronice. De acum înainte, aceste vize vor fi aplicate tuturor paşapoartelor, aparţinând persoanelor care vor să intre pe teritoriul Franţei, fie că va fi vorba de un sejur turistic sau de o călătorie de afaceri. Acest experiment care face apel la biometrie a fost rapid preluat de către alte şase consulate ale Franţei (din Algeria, Sri Lanka, Bielorusia, China, Statele Unite şi Elveţia) şi pregăteşte terenul pentru microcipuri.
În Australia, personalul bancar este deja implantat cu microcipuri din oficiu, la fel şi militarii. La Washington a fost demarat de câţiva ani un program pilot pentru cei fără adăpost. Acesta vizează implantarea cu cipuri a persoanelor fără adăpost, pentru ca poliţia şi asistenţii sociali să îi poată localiza şi să le urmărească acţiunile. Conform autorităţilor, ,,aceasta este o ocazie rară de a utiliza tehnologia de vârf pentru a satisface două obiective ale societăţii: a-i ajuta mai bine pe cei abandonaţi, sporind în acelaşi timp gradul de securitate al oraşelor.” Pornind de la un număr iniţial de câteva zeci de persoane, sistemul poate fi apoi cu uşurinţă extins.
Începând cu 2005, s-a trecut la faza a doua a proiectului: transmiterea wireless (fără fir), către baze de date centralizate, a informaţiilor despre localizarea celor fără adăpost care au fost implantaţi cu cipuri de identitate. Purtătorul de cuvânt al Asociaţiei celor fără adăpost estimează că în SUA sunt între 2,3 şi 3,5 milioane de persoane aflate în această situaţie şi că acest sistem ar putea fi uşor implementat pentru toate aceste persoane. ,,Ne-am exprimat în favoarea acestei idei, dar numai în condiţiile în care programul include protejarea intimităţii,” au spus reprezentanţii asociaţiei. Despre ce intimitate mai poate fi vorba?
De la implanturi neurologice cervicale la implanturi cerebrale şi nano-computere
Compania Cyberkinetics Neurotechnology Systems din Foxboro, Massachusetts a anunţat dezvoltarea unor implanturi medicale care să compenseze deficienţe ale sistemului nervos datorate, de exemplu, unor leziuni ale coloanei vertebrale. Produsele acestei firme se află în prezent în faza de testare clinică. Această firmă propune implantarea unor cipuri în zona cervicală pentru a stimula regenerarea sistemului nervos după accidente care provoacă, de exemplu, paralizie. Implanturile cervicale au rol recuperator şi sunt extrase după 3-4 luni.
Un alt produs pentru care Cyberkinetics a primit aprobarea Administraţiei Americane pentru Alimentaţie şi Medicamente (Food and Drug Administration – FDA) pentru a realiza teste clinice, este Neuroport, un microcip de 4 mm care se plasează pe craniul pacienţilor şi înregistrează complet activitatea cerebrală, transmiţând datele pentru a fi înregistrate şi analizate pe calculator. Acest implant se va menţine pentru durate de timp scurte (mai puţin de o lună) şi este destinat diagnosticării sau supravegherii clinice a pacienţilor.
Cyberkinetics Neurotechnology Systems nu este singura companie care face cercetări intense în acest domeniu. Neural Signals, din Atlanta, are un proiect care se referă la „citirea” activităţii cerebrale cu ajutorul unor receptori implantaţi la nivelul pielii capului. Această tehnică ar permite multiplicarea numărului de receptori şi o mai bună interpretare a activităţii cerebrale. Creierul pacienţilor ar opera ca o telecomandă ultra-sofisticată pentru ansamblul aparaturii electrocasnice. Experţii afirmă că Cyberkinetics va fi prima companie care se va lansa într-un studiu pe termen lung, utilizând un dispozitiv şi mai sofisticat, care va fi plasat în interiorul creierului pacientului. Aceştia speră să fie în măsură să scoată pe piaţă produsul în următorii trei ani.
Sistemul BrainGate fabricat de Cyberkinetics Neurotechnology Systems este o reţea de micro-electrozi implantabili, care, combinată cu un sistem de prelucrare a semnalului digital, formează o interfaţă care ar permite minţii umane să interacţioneze direct cu lumea exterioară. Această interfaţă este sugestiv denumită „BrainGate” (poarta Creierului) şi teoretic este proiectat pentru a permite fiinţei umane să comande mental funcţionarea unor dispozitive electronice. Tehnologia respectivă constă în implantarea unei micro-baterii la nivelul cortexului fiinţei umane. Ea este destinată pacienţilor paralizaţi şi le-ar permite acestora să dea comenzi unor dispozitive electronice (telefon, televizor, calculator, aparate electrocasnice) doar prin forţa gândului.
Dimensiunea implantului este de numai 1 mm2. Un tetraplegic (persoană cu toate cele patru membre paralizate) căruia i s-a implantat un astfel de dispozitiv a fost capabil să trimită email-uri şi să utilizeze diverse jocuri de pe computerul său, doar cu ajutorul minţii. De atunci au mai fost implantaţi încă alţi patru pacienţi.
Fără a nega posibilele avantaje pentru unii pacienţi care se confruntă cu afecţiuni foarte grave (avantaje care totuşi încă nu au fost pe deplin confirmate), trebuie să remarcăm însă că principalul mod de acţiune, atât pentru sistemul Neuroport, cât şi pentru BrainGate, este faptul că permite celui care manevrează dispozitivul să obţină un control temporar asupra activităţii creierului celui implantat. În acest mod poate fi influenţat comportamentul celor implantaţi, cât şi gândurile şi stările psihice ale acestora.
Alte arii de cercetare se orientează spre nano-computerele implantabile. Primul computer utilizând molecula de ADN a văzut lumina zilei în 1994, inventatorul lui fiind Leonard Adleman, matematician din SUA. Pe de altă parte, cercetătorii de la Institutul Weizmann au fabricat un nano-computer biologic, care funcţionează cu un program de tip ADN şi produce molecule biologice la comandă. Acest gen de computer ar permite analiza genelor şi sintetizarea moleculelor terapeutice. Molecula de ADN înlocuieşte tradiţionalul cip din siliciu, iar enzimele îndeplinesc funcţia de circuite electronice. Nu suntem prea departe de un implant nano-terapeutic, căldura corpului servind drept sursă de energie, iar catena de ADN drept emiţător-receptor. Cât despre medici, va fi suficient ca pe viitor să fie echipaţi cu o telecomandă pentru a sintetiza de la distanţă moleculele terapeutice de care pacienţii lor ar avea nevoie, spun mesajele de propagandă în favoarea acestor dispozitive.
Culmea microcipurilor este descoperirea firmei Kodak, pastila cu microcip, datorită căreia infirmierele vor putea în sfârşit să ştie dacă medicamentul a ajuns sau nu în stomacul pacienţilor recalcitranţi. Nici cei mai aprigi dictatori nu s-au gândit vreodată că vor dispune de un asemenea control absolut, inclusiv asupra stomacului supuşilor lor. Ce va mai urma? Calcularea notei de plată la restaurant, scanând într-o nano-secundă stomacul clientului, după ce acesta a luat masa?!
Implantul cu microcipuri va deveni în curând obligatoriu?
John Roberts, numit de George Bush în fruntea Curţii Supreme de Justiţie în 2005 (funcţie pe care o ocupă şi în prezent), a fost audiat de senatorul Joseph Biden, cu scopul de a afla dacă s-ar opune unei legi prin care implantarea cu microcipuri să devină obligatorie. Răspunsul la aceste audieri nu a fost niciodată făcut public. Între timp, un proiect de lege al administraţiei americane propune, sub pretextul asigurării siguranţei şi a luptei împotriva terorismului, injectarea de microcipuri la toţi nou-născuţii. Printre argumentele aduse în favoarea acestui proiect halucinant este eliminarea posibilităţii ca bebeluşii să fie încurcaţi la naştere.
Încă din octombrie 2004, FDA a dat undă verde companiei VeriChip pentru realizarea de implanturi subcutanate la fiinţele umane, în scopuri medicale. De mărimea unui bob de orez, cipul este inserat imediat sub piele. El memorează un număr unic (identificatorul electronic unic) de 16 biţi şi poate transmite acest număr la distanţă, atunci când cipul este activat de un dispozitiv special de citire. Cipul poate fi folosit în aplicaţii precum cele de identificare a pacienţilor în departamentul pentru urgenţe sau pentru controlul accesului în sectoarele de înaltă securitate. Spre deosebire de formele convenţionale de identificare, cipul nu poate fi pierdut, furat sau reprodus, asigurând un nivel de identificare fără precedent.
Compania VeriChip, filială a Applied Digital Solutions, prima firmă producătoare de RFID, este în plină ascensiune. La sfârşitul anului 2005, VeriChip a realizat în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Securitate din Florida, demonstraţii şi testări publice cu ultima generaţie de microcipuri RFID pentru oameni, numită Veriguard. Cu această ocazie, reprezentanţii companiei au declarat: ,,Ca furnizori de RFID, considerăm conferinţa internaţională a Societăţii Americane de Informaţii pentru Ştiinţă (ASIS) ca fiind un eveniment cheie pentru noi, pentru că ne oferă ocazia perfectă de a ne prezenta tehnologia de implanturi. Ultimele soluţii de securitate via RFID includ aplicaţii care pot fi localizate prin satelit.”
Microcipuri „în serviciul umanităţii” sau în serviciul marilor corporaţii?
Firma VeriChip este doar una dintre cele care au reuşit să obţină din partea FDA încadrarea produselor de supraveghere şi identificare ca produse „în serviciul umanităţii”. Aceste tehnologii sunt adesea prezentate ca fiind un progres sau ceva inevitabil. Paşi foarte importanţi au fost făcuţi pentru ca tehnologia RFID să devină un standard la nivel internaţional. Majoritatea marilor reţele de magazine folosesc deja etichete RFID pentru a se proteja împotriva furtului din magazine. Companiile de transport folosesc dispozitive RFID pentru urmărirea produselor. Dispozitive similare sunt folosite în aeroporturi sau de către serviciile poştale. Armata le foloseşte fără reţineri, în toate departamentele, între marcarea armamentului şi implantarea militarilor neexistând pentru ei nicio diferenţă principială.
În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba doar de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îşi asigure profituri cât mai mari şi să deţină controlul asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, chiar dacă studiul ,,Reflex”, finanţat de Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că există riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii. La momentul actual se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigranţilor implantul de cipuri RFID la nivelul braţului. Anumite firme visează să implanteze întreaga omenire, sub pretextul securităţii. Până atunci, sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brăţări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, pentru care astfel de măsuri sunt mai uşor de justificat. Se pare că „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl reprezintă după animale, infractorii şi săracii.
Pe 28 aprilie 2005, ministrul de justiţie din Belgia sugera ca şomerii pe termen lung să poarte la picior o brăţară electronică care să le urmărească toate mişcările, pentru a-i impulsiona astfel să facă mai multe eforturi de a-şi găsi un loc de muncă (în cazul în care comportamentul lor nu este considerat adecvat, ei fiind privaţi de ajutorul de şomaj şi alte drepturi sociale).
Tot în Belgia, un reputat neurochirurg a propus implantarea unui cip în creierul pedofililor puşi în libertate, pentru a putea fi supravegheaţi mai uşor. Oricât de oribile ar fi crimele realizate de aceştia, o astfel de măsură este excesivă şi nu rezolvă problema. Este inacceptabil ca temerile părinţilor şi în general ale societăţii să fie speculate într-un asemenea mod. Propaganda din SUA merge chiar mai departe, considerându-i iresponsabili pe părinţii care nu acceptă supravegherea electronică a propriilor copii.
Katherine Albrecht, fondatoarea asociaţiei CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri) a tras numeroase semnale de alarmă în ceea ce priveşte dezvoltarea peste măsură a industriei de supraveghere a clienţilor marilor magazine. CASPIAN a examinat şi a inventariat tot echipamentul de supraveghere utilizat în cadrul acestora, de la camerele ascunse, până la dispozitivele de urmărire plasate pe cărucioarele clienţilor sau în mărfuri. În cartea sa Cipurile-spion (Spychips), scrisă în colaborare cu Liz McInty, Katherine Albrecht descrie în detaliu cum urmăresc mega-corporaţiile mondiale şi guvernele să utilizeze RFID pentru a spiona activităţile cotidiene ale oamenilor.
Implantarea de microcipuri nu va rezolva problemele societăţii actuale
Într-o lume în care furturile, omorurile, violurile, dispariţiile de copii, dezastrele sunt mediatizate intens tocmai pentru a alimenta fricile, propagandiştii pro-cipuri uzează intens de nevoia de siguranţă a oamenilor. De fiecare dată când are loc un astfel de eveniment, se strecoară şi ideea eficienţei acestor sisteme de supraveghere.
În urma catastrofei provocate de uraganul Katrina, despre care există surse care afirmă că nu a fost un fenomen natural, ci ar fi fost provocat intenţionat, echipele de securitate au adoptat tehnologia RFID pentru a identifica mai uşor victimele. Biroul medical al comitatului Lafayette, Mississippi, a stabilit că va stoca cipuri şi scannere RFID pentru viitoarele catastrofe şi dezastre. Statul Louisiana a declarat că va proceda la fel.
În Europa, există o tendinţă similară, dar bine ascunsă în spatele unor afirmaţii ipocrite, precum cele ale Grupului European de Etică a Ştiinţei şi a Noilor Tehnologii (GEE) de pe lângă Comisia Europeană. ,,Grupul European de Etică insistă asupra faptului că utilizarea implanturilor craniene în scopul monitorizării nu va fi autorizată decât dacă legislatorul consideră că societatea democratică are nevoie stringentă şi justificată de aşa ceva.” Este bine să ştim că şi în SUA aceste măsuri abuzive au fost propuse tot sub un pretext similar.
Servindu-se de recentele revolte stradale din Franţa şi de aşa-zisele atacuri teroriste din Londra şi New York, senatorul francez René Tregouet consideră că implantul cu bio-cip uman este inevitabil şi chiar necesar pentru menţinerea securităţii, pentru apărarea drepturilor omului şi pentru democraţie. Iată ce declară el: „Apăr de mulţi ani ideea că orice fiinţă umană ar trebui să dispună de o viaţă privată inviolabilă şi de o identitate publică, prin care să nu fie transformat într-un simplu număr format din 64, 128 sau 256 de cifre. Dat fiind faptul că responsabilitatea, conştiinţa, solidaritatea şi moralitatea sunt nişte concepte din ce în ce mai străine pentru tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri, noile tehnologii sunt singurele capabile să ajute pe viitor autoritatea de stat, în ceea ce priveşte respectarea ordinii publice. Legătura dintre identitatea privată, identitate care este un adevărat sanctuar pentru cetăţeanul care respectă legea, şi identitatea publică, făcută accesibilă în mod spontan oricărui agent al ordinii publice (cu ajutorul cipurilor RFID), nu va fi realizată decât cu consimţământul autorităţii de stat.”
Se observă că, în viziunea acestui senator, dreptul la viaţă privată este asigurat doar celor ce respectă legea, nu tuturor, iar identitatea publică implică automat cipurile. Şi dacă într-o zi refuzul de a purta cip va reprezenta o încălcare a legii? Civilizaţia este opera oamenilor liberi şi nu a unei obligaţii sau impuneri. Toate măsurile legate de controlul tehnologic sunt strict represive şi, din punct de vedere moral, nu folosesc la nimic.
Dacă terorismul este într-adevăr real, atunci cu siguranţă dispune de mijloacele necesare pentru a dejuca tot sistemul tehnologic de protecţie, indiferent de cât de avansat ar fi acesta. Nu suntem siguri că avem la dispoziţie toate datele privind adevărata situaţie la nivel mondial. Ceea ce vedem nu este decât un terorism instrumentalizat de marile puteri şi care nu ar exista în afara acestora. Atentatele de la Londra au dejucat cele mai sofisticate sisteme video de supraveghere din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că fostul prim ministru Tony Blair a invocat dreptul de veto pentru orice anchetă publică independentă. Prăbuşirea World Trade Center şi atacul asupra Pentagonului s-au petrecut în pofida existenţei celui mai sofisticat sistem de apărare din lume. Cum a fost posibil aşa ceva? Nu avem cum să ştim, pentru că administraţia Bush obstrucţionează orice anchetă publică independentă, cerută de familiile victimelor. De altfel, Comisia pentru ancheta evenimentelor din 11 septembrie 2001 a fost poreclită ,,Omisiune de anchetă” (joc de cuvinte, în limba engleză comission – comisie, omission – omisiune). La momentul actual mai mult de 50% din populaţia oraşului New York şi 75% din europeni consideră că versiunea oficială a evenimentelor din 11 septembrie 2001 este neverosimilă. Până când familiile victimelor nu obţin elemente determinante şi independente referitoare la dedesubturile acestor tragice evenimente, este prematur şi deplasat ca acestea să fie utilizate pentru a justifica implantarea oamenilor cu biocipuri.
Conducătorii actuali nu pot garanta că nu vor utiliza cipurile împotriva oamenilor
Un alt argument adus în favoarea microcipurilor este că informaţiile electronice centralizate sunt mult mai sigure şi mai uşor de protejat. Pentru orice utilizator al computerului şi Internetului cu o minimă experienţă practică, această afirmaţie apare ca fiind ridicolă. În ciuda tuturor mijloacelor de care dispune în ziua de azi, nici măcar Pentagonul nu reuşeşte să îşi protejeze informaţiile strict secrete. La momentul actual nu există nicio metodă de protecţie a informaţiei într-o reţea de calculatoare care să fie infailibilă. Este oricând posibil ca un sistem să fie descifrat sau piratat pentru a se accesa informaţiile. Şi cu cât acestea sunt mai centralizate, cu atât riscul este mai mare.
Un exemplu tipic este afişarea pe Internet a declaraţiilor de impozit de către statul francez. Aceasta consta în a combina o cheie publică, un identificator pe care toată lumea să îl poată cunoaşte şi o cheie privată codată, prezentată ca fiind inviolabilă. Securitatea sistemului se baza pe ideea că era imposibil de determinat cheia privată pornind de la cheia publică (calculele se făceau pornind de la factorii primi ai unui număr de 512 biţi). Inviolabilitatea cheii private este iluzorie deoarece, de mai mult de un an, factorii primi ai numerelor de 512 biţi au fost calculaţi. Ca dovadă, cineva a spart dosarul fiscal al aceluiaşi senator Tregouet, partizanul RFID pentru asigurarea ordinii publice, a făcut o copie după original, apoi a modificat datele şi publicat versiunea modificată pe Internet.
Ordinea publică şi protecţia informaţiilor nu pot fi garantate nici prin forţă, nici prin tehnologie. Implantul obligatoriu cu cip uman ar putea satisface interesele anumitor trusturi, însă nu va oferi soluţii mai bune pentru problemele pe care le au statele lumii şi masele mari de oameni. Nici foametea, nici sărăcia, nici epidemiile nu vor fi eradicate prin implantarea de cipuri. Nu întâmplător, propaganda pentru implanturile de cipuri bate monedă pe aspectele legate de securitate şi terorism, urmărind să trezească cele mai negre spaime ale oamenilor. O populaţie terorizată ar putea tolera controlul absolut al oricărui cetăţean şi urmărirea lui permanentă prin satelit.
Chiar şi aşa, oamenii simt nevoia unor garanţii morale. Cei care ne impun o astfel de tehnologie ar trebui să ne ofere în schimb garanţii absolute în ceea ce priveşte probitatea celor care vor controla această tehnologie – statele, guvernele, oamenii politici. Dar oare popoarele statelor democratice occidentale au o încredere deplină în oamenii lor politici? Mass-media ne serveşte zilnic porţia de scandaluri politice care ne dezvăluie cât de corupţi sunt aceştia. Dacă probitatea nu este apanajul oamenilor politici, atunci cum pot popoarele să accepte ca aceştia să pună mâna pe o tehnologie de control aproape absolut? Implantarea populaţiei nu garantează democraţia, ci îi distruge esenţa. Dacă oamenii politici se gândesc la o modalitate de a controla mai bine populaţia, nu ar fi ceva firesc ca şi populaţia, la rândul ei, să se gândească la modalităţi de a-i controla mai bine pe oamenii politici, care în fond sunt aleşii şi reprezentanţii ei?
Riscurile pe care le implică implantarea cipurilor sub piele
Un raport recent al Asociaţiei CASPIAN arătă că există o strânsă relaţie între RFID, implantarea de cipuri şi cancer. La 10% dintre şoarecii de laborator implantaţi, s-au dezvoltat tumori, de jur împrejurul cipului sau în apropierea lui. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul câinilor pe care s-au făcut experimente. În toate cazurile, tumorile maligne se dezvoltă în locul în care a fost realizat implantul şi cresc în jurul acestuia. Ele au o evoluţie rapidă şi conduc în marea majoritate a cazurilor la moartea animalului.
Raportul trece în revistă cercetări pertinente şi se termină printr-o serie de recomandări pentru medici, pentru factorii de decizie, pentru proprietarii de animale şi pentru cei care găsesc ideea implantului cu cipuri atrăgătoare. Concluzia celor de la CASPIAN este tranşantă: microcipurile trebuie înlăturate imediat, atât de la om, cât şi de la animale. Raportul mai cere ca pacienţii care au fost deja implantaţi să fie informaţi în scris despre rezultatele unor astfel de cercetări şi să li se ofere o procedură de înlăturare a cipului.
Raportul atrage atenţia şi asupra faptului că există mari riscuri ca cipul să se spargă în interiorul corpului. Unele cipuri conţin litiu, care este un material foarte toxic. Undele radio pe care cipul le emite constituie un pericol grav pentru sănătatea celui care îl poartă, mai ales pe termen lung. În plus, este dovedit faptul că la momentul actual comportamentul uman poate fi controlat de la distanţă, acţionându-se asupra neuro-transmiţătorilor, proces numit psihotronie. Unele cipuri implantate sub piele au fost concepute special, cu scopul de a declanşa la cei implantaţi anumite reacţii mentale, reflectate în stări, gânduri şi mai ales comportament.
Microcipul este deci arma absolută care poate fi folosită împotriva unui opozant politic sau a unui oarecare contestatar. În definitiv, cipul poate stoca o infinitate de date, poate să aibă funcţie de emiţător-receptor, cu retransmisie prin satelit, utilizând frecvenţe cunoscute doar de fabricanţi. Poate servi drept card bancar sau card de sănătate, tichet pentru restaurant dar şi ca aparat de control pentru toate activităţile cotidiene, inclusiv pentru cele mai intime gânduri. Numai un dictator ar putea visa la un asemenea sistem de control. Mai mult, prin inducerea unei cantităţi mult mai mari de energie decât cea la care funcţionează uzual cipul, acesta poate exploda şi va produce astfel răni mortale posesorului său. Având în vedere toate aceste pericole reale, asociaţia CASPIAN recomandă tuturor oamenilor să refuze categoric implanturile.
MATRIX
Pentru diabolicul guvern din umbră toţi oamenii sunt potenţiali terorişti
Baze de date gigantice strâng informaţii detaliate despre toţi locuitorii planetei. Situaţia financiară şi materială, profesională, familială, fişa medicală, asigurări, călătorii. Dar şi detalii foarte personale precum numărul la pantofi, preferinţe culinare, convorbiri telefonice, sms-uri şi mesaje de e-mail. Pe baza acestor informaţii vor fi atent supravegheaţi, analizaţi şi manipulaţi toţi cetăţenii planetei. Mare parte dintre noi sunt deja prinşi în aceste baze de date. Adio, viaţă privată! Sub pretextul luptei împotriva terorismului toţi suntem trataţi ca nişte potenţiali răufăcători. Pe baza datelor personale, computerele vor stabili care oameni sunt potenţiali terorişti. În SUA deja există oameni care putrezesc în puşcării fără să fi făcut nimic. Doar pentru că un computer a stabilit că respectivii ar putea fi „terorişti”.
Mesaj care circulă pe Internet: Comandă de Pizza în viitor
Clientul - Alo, bună ziua, doresc să comand două pizze.
Telefonista - Mulţumim că aţi sunat la Pizza Hot.Puteţi să-mi daţi numărul dvs. naţional de identitate, domnule ?
Clientul - Numărul meu de identitate naţională. Da, un moment: 6102049998-45-54610. Telefonista - Mulţumesc, dle X. Văd că locuiţi la 1742 Meadowland Drive şi aveţi tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numărul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mmda... Da' de unde aveţi toate informaţiile mele?
Telefonista - Suntem legaţi, ca orice companie, de HSS.
Clientul - HSS, ce mai este şi asta?
Telefonista - Suntem legaţi electronic de Homeland Security System, domnule.
Clientul - (oftînd) Asta e. Vreau să comand două pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista - Nu cred că este o idee prea bună, domnule.
Clientul - Cum adică?
Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arată că aveţi tensiunea arterială crescută şi un colesterol destul de mare. Conform dosarului medicul, compania de asigurări nu vă permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul - Ceee ? Şi atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Aţi putea încerca Pizza cu Soia care are procentul de grăsimi foarte scăzut. Ar trebui să vă placă.
Clientul - Ce te face să crezi că o să-mi placă?
Telefonista - Ei bine, văd aici pe monitor că săptămâna trecută aţi fost la bibliotecă şi aţi citit o carte de Reţete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Dă-mi atunci două pizza mărime pentru familie.
Telefonista - Da, mărimea este potrivită pt. dvs., soţie şi cei patru copii, iar ceea ce rămâne puteţi să daţi celor doi câini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul - (strigînd în casă) Nevastă, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista - Îmi pare rău domnule dar trebuie să plătiţi cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depăşirea limitei.
Clientul - Dau o fugă la un ATM şi voi scoate nişte bani înainte să ajungă pizza la mine la uşă.
Telefonista - Îmi pare rău domnule dar nici asta nu va fi posibil. Văd aici că nu aveţi nici un ban în contul dvs.
Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele şi găsesc eu nişte bani în casă până ajunge. În cât timp îmi vine pizza?
Telefonista - Suntem puţin în întârziere, aş zice cam 45 de minute. Dacă vă grăbiţi, puteţi veni dvs până aici să ridicaţi personal comanda, după ce faceţi rost de bani. Pe de altă parte este puţin mai jenant să căraţi pizza pe motocicletă.
Clientul - Da de unde ştii că merg cu motocicleta?
Telefonista - Păi scrie aici la informaţii despre vehicol. Aţi avut o maşină care v-a fost luată de compania de împrumut pentru că nu aţi plătit la timp. Alături scrie că Harley-ul dvs. este cu plata la zi şi în plus i-aţi umplut aseară rezervorul cu benzină.
Clientul - #%#^^&$%^$@#!!!
Telefonista - V-aş sfătui să fiţi atent cu vocabularul ca să nu o păţiţi din nou. Văd că aţi fost arestat pentru că aţi înjurat un poliţist apoi judecătorul, cu care v-aţi certat, v-a dat 90 zile de puşcărie. Văd că de-abia v-aţi întors în societate de câteva zile şi asta este prima pizza pe care o comandaţi.
Clientul - ... (fără cuvinte)
Telefonista - Mai doriţi altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Îmi pare rău dar trebuie să citiţi mai bine. Pe cupon şi în reclama noastră scrie că persoanele care suferă de diabet nu se califică pentru oferta noastră gratuită. Noua Constituţie nu ne permite. Mulţumim că aţi sunat la noi.
Aţi râs citind „gluma” de mai sus? Poate nu o să mai râdeţi la fel de relaxat când veţi înţelege că aşa arată viitorul care ni se pregăteşte chiar sub ochii noştri. Chiar în acest moment se parcurg noi etape pentru implementarea sistemului mondial de monitorizare a tuturor fiinţelor umane. Evident că acesta va fi deghizat în aparenţa unui serviciu de mare utilitate publică. Etapa cheie în realizarea sistemului este crearea unei gigantice baze de date mondiale centralizate. O bază de date care va stoca informaţii despre absolut toţi oamenii de pe planetă, cam ca în „gluma” de mai sus. Fiecare fiinţă umană va avea un cod personal pe baza căruia se va putea accesa în baza de date un fişier cu informaţii personale diverse, care va fi mereu actualizat. Va urma etapa în care nimeni nu va mai putea face nimic dacă nu are acest cod: nu se va putea angaja, nu va putea face plăţi, nu va putea călători, deci practic nu va putea supravieţui în societate.
E mai uşor să faci oile să intre singure în ţarc...
Spuneţi că este imposibil, că oamenii nu vor accepta niciodată să fie controlaţi şi supravegheaţi în asemenea măsură? Vă înşelaţi. Acest sistem este deja intens mediatizat şi prezentat ca fiind numai în folosul cetăţenilor şi aducător de multiple beneficii. Aşa că oamenii, cât mai mulţi, sunt păcăliţi, ei îşi doresc deja să intre în sistem. Poate vă imaginaţi că aceste planuri vizează viitorul îndepărtat. Nu. Chiar în această clipă se lucrează intens la acest proiect. Într-o zi, poate chiar foarte curând, o să vă treziţi că pentru a vă încasa salariul sau pentru a vă cumpăra de mâncare va trebui să aveţi acel cod unic şi un microcip implantat în corp. Cutremurător, nu? Haideţi să deschidem atunci ochii şi să vedem în ce stadiu s-a ajuns şi cum a fost posibil ca lucrurile să avanseze atât de mult.
În S.U.A. sistemul e deja implementat!
Proiectul M.A.T.R.I.X.
(multi-state anti-terrorist information exchange – schimb multi-statal de informaţii anti terorism) este o gigantică bază de date care conţine informaţii personale despre milioane de oameni. Ce gen de informaţii? Dintre cele mai diverse: caracteristici fizice, etnice, fişa medicală, adrese actuale şi trecute, numere de telefon actuale şi trecute, cazier judiciar, informaţii imobiliare şi auto, extrase bancare, certificate privind starea civilă, până şi fotografii ale vecinilor avuţi vreodată sau ale colegilor de servici şi preferinţe de toate tipurile: alimentare, muzicale, etc.
La aceste informaţii are acces doar personalul „autorizat”. Baza de date este gestionată de o societate privată, finanţată de Ministerul american de Justiţie şi controlată de Ministerul american de Securitate Interioară.
Autorităţile americane au exploatat la maxim evenimentele din 11 septembrie 2001. Practic, la ora actuală, diferite drepturi constituţionale fundamentale ale cetăţenilor americani nu mai valorează nici cât o ceapă degerată! Sub pretextul luptei împotriva terorismului, autorităţile urmăresc să controleze întreaga populaţie. Pentru că fiecare cetăţean este considerat a fi un potenţial terorist.
După evenimentele din 11 septembrie s-a vehiculat tot mai mult noţiunea de „coeficient de terorism”, creată pentru a putea identifica teroriştii... de fapt, posibilii terorişti! Pentru aceasta se foloseşte un procedeu numit „data mining” (engl., termenul poate fi tradus aproximativ prin „exploatarea resurselor de date”). Este vorba de o analiză realizată pe computer a unei mari cantităţi de informaţii personale pentru a identifica anumite scheme de comportament. În urma unei asemenea analize, se stabilesc profile şi se atribuie niveluri de risc pentru fiecare persoană în parte. A rezultat că în SUA, cel puţin 120.000 de persoane (din cele câteva milioane analizate) prezintă un înalt nivel de „terorism potenţial”. Unii dintre aceştia au fost chiar arestaţi, deşi nu au făcut nimic ilegal, doar pentru că un calculator a stabilit că ar putea reprezenta un pericol social!
Pare o scenă dintr-un thriller SF, nu-i aşa? Şi totuşi e real, totul se face pe faţă sub pretextul protecţiei cetăţenilor! Existenţa lui M.A.T.R.I.X. nu este nici negată, nici ascunsă de autorităţile americane. Ceea ce nu se spune cu exactitate este pe ce criterii şi din ce surse sunt colectate aceste “tone” de informaţii. Dacă programul are drept scop să identifice potenţialii terorişti este clar că nu se ştie care sunt aceştia şi nici care sunt trăsăturile lor reale! Selecţia “teroriştilor” se face pe baza datelor privind întreaga populaţie, pe baza unor modele “ştiinţifice” şi nicidecum pe baza evidenţei, adică a unor fapte antisociale, agresive, violente, iresponsabile ale respectivilor.
Cine ne garantează că undeva într-un computer de acest gen nu există deja un fişier cu date intime despre fiecare dintre noi, cu date privind obiceiurile pe care le avem, lecturile şi muzica preferată, alimentele consumate mai des, perioadele şi locurile în care ne petrecem concediul, problemele de sănătate şi punctele vulnerabile? E suficient ca cineva care are acces la aceste informaţii să ştie că eşti alergic la o anumită substanţă şi să îţi organizeze o mică moarte “naturală”, dacă îl incomodezi.
Cine controlează acest proces? Cine garantează că datele respective nu pot fi măsluite? Nimeni. Şi astfel o persoană incomodă (şi sunt tot mai numeroase aceste persoane incomode) poate să ajungă imediat pe lista neagră a periculoşilor şi să fie închisă pe viaţă sau chiar omorâtă. Dacă credeţi că exagerăm şi e vorba de paranoia citiţi în continuare, căci pericolul terorismului este doar un pretext pentru a centraliza date despre toată lumea. Nu degeaba MATRIX înseamnă sistem multi-statal…
Filipine - centru pilot pentru implementarea bazei de date mondiale
În Filipine guvernul face demersuri pentru a implementa un nou tip de cărţi de identitate. Printre altele, noul sistem atribuie fiecărui cetăţean un număr naţional de identitate. Prin acest “număr de identitate” se face conexiunea cu o bază de date ce conţine mari cantităţi de informaţii personale despre fiecare cetăţean filipinez. Intenţia guvernului este să centralizeze informaţiile din bazele de date de pe teritoriul ţării într-una singură.
Aparent, noul sistem are drept obiectiv doar să aloce un număr unic pentru a nu mai fi utilizate atît de multe coduri ca până acum (în sănătate, sistemul bancar, asigurări sociale, auto etc). Guvernul nu spune însă că sistemul informatic conţine mult mai multe informaţii decât ar fi necesare din punct de vedere administrativ. Proiectul de lege al senatorului Panfilo Lacson's menţioneză explicit: “cartea de identitate va conţine date esenţiale în timp ce datele mai sensibile şi confidenţiale vor fi stocate în sisteme informatice închise”. Este important de subliniat că informaţiile vor fi atât de sensibile şi confidenţiale încât nici posesorul cărţii de identitate nu va avea acces la ele! Iar cei care le stochează le vor putea utiliza după bunul plac, fără a răspunde în faţa nimănui, putând inclusiv adăuga sau modifica informaţii care nu corespund cu realitatea.
Oare ce poate face guvernul cu aceste informaţii? Se fac suspect de multe eforturi pentru a-i convinge pe oameni de necesitatea şi caracterul benefic al acestui sistem. Avem toate motivele să nu ne încredem în corectitudinea celor care şi-l doresc atât de mult. Căci aşa cum este el creat lasă prea multe breşe celor care ar putea utiliza aceste informaţii împotriva oamenilor şi nu în folosul lor.
Aflăm de la preşedintele Arroyo că de fapt acest sistem naţional are drept scop să întărească eficienţa în lupta contra terorismului! Deci datele vor fi utilizate în aceleaşi scopuri ca şi datele sistemului american M.A.T.R.I.X. Diferenţa constă în faptul că acum se spune pe faţă, este vorba de informaţii despre toţi cetăţenii ţării. Iar Curtea Supremă din Filipine recunoaşte oficial care este realul obiectiv al guvernului declarând că “acest sistem ar putea să îi confere guvernului puterea de a întocmi rapid dosare zdrobitoare pentru cetăţenii de rea-credinţă”. Fără comentarii.
Cum preşedintele Arroyo a declarat că acest proiect se face în colaborare cu S.U.A. şi ţinând cont de existenţa proiectului M.A.T.R.I.X. este uşor de înţeles că intenţia este de a implementa un sistem mondial de acest gen. Toate mişcările cuiva, toate comunicaţiile (care oricum sunt monitorizate prin companiile de telefonie şi prin internet) vor putea fi incluse în fişierul personal. Şi cum unul dintre noi va face ceva ce nu e permis, îi va creşte coeficientul de terorism.
După cum au evoluat lucrurile în Franţa, mâine poimâne ne putem trezi că a citi prea mult şi a avea idei care nu sunt predate în şcoală reprezintă un indiciu de periculozitate. Dacă nu cumva aceste două celebre simptome pentru a identifica un “sectant” se află deja pe lista neagră a coeficientului de terorism. Doar aşa s-ar explica de ce s-a spus cu insistenţă despre şcolile spirituale din lume că atentează la siguranţa naţională şi că seamănă cu grupările teroriste pentru că…sunt bine organizate. Şi dacă ar spune-o doar presa n-ar fi aşa grav, dar este vorba de un raport al SRI-ului!
Recent (la începutul lunii iunie) a apărut pe site-ul http://ro.altermedia.info o ştire şoc. Uniunea Europeană îşi crează norme pentru o şi mai strictă supraveghere a vieţii private. Aceste norme prevăd păstrarea informaţiilor privind convorbirile telefonice şi traficul de internet de către companiile specializate pentru cel puţin trei ani, posibilitatea de a fi efectuate percheziţii secrete la domiciliu, ascultarea convorbirilor telefonice şi interceptarea corespondenţei private la modul preventiv, adică şi a celor care nu au săvârşit vreo infracţiune.
Toate pot părea un SF sau o teorie a conspiraţiei. Însă tehnologia din prezent a ajuns la un asemenea nivel încât permite existenţa unor gigantice baze de date centralizate. Această tendinţă de centralizare şi ulterior de mondializare a datelor personale nu se observă doar în Filipine. Şi în alte ţări se vorbeşte de crearea noilor sisteme de cărţi de identitate. În fapt, chiar a fost pus în practică un sistem de identificare mondial prin adoptarea normei paşapoartelor biometrice care însoţeşte dezvoltarea unui sistem global, destinat să urmărească orice mişcare şi orice comunicare sau tranzacţie. Baze naţionale, continentale, private şi publice au fost legate între ele şi compatibilizate pentru ca “data mininig” să prolifereze.
“BESTIA” belgiană
În Belgia există deja un computer gigantic numit deloc întâmplător Bestia, care este pregătit să adune toate informaţiile despre locuitorii globului.
Doctorul Hanrick Eldeman, analist şef la Conferinţa Pieţei Comune a dezvăluit la Bruxelles că planul deja a demarat sub pretextul iminenţei unui haos financiar mondial. Cu ocazia unei reuniuni de urgenţă la care au participat savanţi, consilieri şi cadre din conducerea Consiliul Pieţei Comune, doctorul Eldman a vorbit despre Bestie:
“Bestia este un computer gigantic care ocupă trei etaje în cadrul sediului Pieţei Comune. Acest computer se poate auto-programa şi are mai mult de o sută de surse de date. Experţi în programare au pus la punct un program pentru a gestiona prin intermediul acestui computer tot comerţul mondial. Computerul va atribui deci fiecărui locuitor al pământului un set de cifre care va servi drept număr de identificare mondial şi îi va permite persoanei în cauză să realizeze tranzacţii comerciale.”
Vom reveni pe larg asupra acestui subiect, strâns legat de implementarea microchipurilor la fiinţele umane.
În loc de concluzie…
Toate acestea se petrec pas cu pas, încet dar sigur, chiar sub ochii noştri. Lucrurile sunt prezentate de asemenea manieră ca noi să fim încântaţi de acest nou sistem şi să nu întrezărim uriaşul pericol pe care el îl reprezintă pentru libertatea noastră. Câteva etape au fost deja parcurse.
Mai întâi s-a creat pericolul terorismului prin noul PearlHarbour din 11 septembrie 2001. Apoi s-au emis legi anti-terorism care fac posibile arestări fără mandate, detenţii pe durate nedeterminate, ascultarea convorbirilor telefonice pe faţă, supravegherea generală şi personală a tranzacţiilor, percheziţii fără a fi nevoie de mandate, punerea de sechestru pe bunuri, procese desfăşurate „la secret”.
Mai nou se crează baze cu informaţii detaliate despre fiecare locuitor al planetei. Întrebat dacă această stratregie poate stârpi terorismul, Prospero Nograles, un oficial filipinez şi partizan al noilor cărţi de identitate a făcut o afirmaţie şoc: “nu există nici o garanţie”. Şi în timp ce stai şi te întrebi “dacă nu au nici un efect asupra terorismului, atunci de ce mai sunt create”, autorităţile vor să ne convingă că informaţiile de genul celor pe care tocmai le-aţi citit sunt doar o teorie a conspiraţiei, fără nici o legătură cu realitatea!
Întrucât se adună date despre toată lumea ne aflăm practic în situaţia absurdă în care fiecare fiinţă umană este în viziunea diabolică a guvernanţilor acestei planete un potenţial terorist. Nu mai urmează decât ca un computer să calculeze acel coeficient şi să dea verdictul. Iar noi dormim liniştiţi!
Bibliografie:
Texe Marrs, Project L. U. C. I. D.: The Beast 666 Universal Human Control System, ed. Living Truth Publishers (August 1996)Alan B. Jones, How The World Really Works, ed. ABJ Press (January 1997)William T. Still, New World Order: The Ancient Plan of Secret Societies, ed. Huntington House Publishers (January 1, 1990)David Icke, The Biggest Secret, The Book That Will Change the World, ed. Bridge of Love Publications UK ,1999David Icke, Alice in Wonderland and the World Trade Center Disaster: Why the Official Story of 9/11 Is a Monumental Lie, ed. Bridge of Love (September 2002)Webster Griffin Tarpley, 9/11 Synthetic Terror: Made in USA, ed. Progressive Press (March 2005)Tony Brown, Empower the People: Overthrow The Conspiracy That Is Stealing Your Money And Freedom, ed. Harper Paperbacks, 1999
Baze de date gigantice strâng informaţii detaliate despre toţi locuitorii planetei. Situaţia financiară şi materială, profesională, familială, fişa medicală, asigurări, călătorii. Dar şi detalii foarte personale precum numărul la pantofi, preferinţe culinare, convorbiri telefonice, sms-uri şi mesaje de e-mail. Pe baza acestor informaţii vor fi atent supravegheaţi, analizaţi şi manipulaţi toţi cetăţenii planetei. Mare parte dintre noi sunt deja prinşi în aceste baze de date. Adio, viaţă privată! Sub pretextul luptei împotriva terorismului toţi suntem trataţi ca nişte potenţiali răufăcători. Pe baza datelor personale, computerele vor stabili care oameni sunt potenţiali terorişti. În SUA deja există oameni care putrezesc în puşcării fără să fi făcut nimic. Doar pentru că un computer a stabilit că respectivii ar putea fi „terorişti”.
Mesaj care circulă pe Internet: Comandă de Pizza în viitor
Clientul - Alo, bună ziua, doresc să comand două pizze.
Telefonista - Mulţumim că aţi sunat la Pizza Hot.Puteţi să-mi daţi numărul dvs. naţional de identitate, domnule ?
Clientul - Numărul meu de identitate naţională. Da, un moment: 6102049998-45-54610. Telefonista - Mulţumesc, dle X. Văd că locuiţi la 1742 Meadowland Drive şi aveţi tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numărul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mmda... Da' de unde aveţi toate informaţiile mele?
Telefonista - Suntem legaţi, ca orice companie, de HSS.
Clientul - HSS, ce mai este şi asta?
Telefonista - Suntem legaţi electronic de Homeland Security System, domnule.
Clientul - (oftînd) Asta e. Vreau să comand două pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista - Nu cred că este o idee prea bună, domnule.
Clientul - Cum adică?
Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arată că aveţi tensiunea arterială crescută şi un colesterol destul de mare. Conform dosarului medicul, compania de asigurări nu vă permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul - Ceee ? Şi atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Aţi putea încerca Pizza cu Soia care are procentul de grăsimi foarte scăzut. Ar trebui să vă placă.
Clientul - Ce te face să crezi că o să-mi placă?
Telefonista - Ei bine, văd aici pe monitor că săptămâna trecută aţi fost la bibliotecă şi aţi citit o carte de Reţete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Dă-mi atunci două pizza mărime pentru familie.
Telefonista - Da, mărimea este potrivită pt. dvs., soţie şi cei patru copii, iar ceea ce rămâne puteţi să daţi celor doi câini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul - (strigînd în casă) Nevastă, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista - Îmi pare rău domnule dar trebuie să plătiţi cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depăşirea limitei.
Clientul - Dau o fugă la un ATM şi voi scoate nişte bani înainte să ajungă pizza la mine la uşă.
Telefonista - Îmi pare rău domnule dar nici asta nu va fi posibil. Văd aici că nu aveţi nici un ban în contul dvs.
Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele şi găsesc eu nişte bani în casă până ajunge. În cât timp îmi vine pizza?
Telefonista - Suntem puţin în întârziere, aş zice cam 45 de minute. Dacă vă grăbiţi, puteţi veni dvs până aici să ridicaţi personal comanda, după ce faceţi rost de bani. Pe de altă parte este puţin mai jenant să căraţi pizza pe motocicletă.
Clientul - Da de unde ştii că merg cu motocicleta?
Telefonista - Păi scrie aici la informaţii despre vehicol. Aţi avut o maşină care v-a fost luată de compania de împrumut pentru că nu aţi plătit la timp. Alături scrie că Harley-ul dvs. este cu plata la zi şi în plus i-aţi umplut aseară rezervorul cu benzină.
Clientul - #%#^^&$%^$@#!!!
Telefonista - V-aş sfătui să fiţi atent cu vocabularul ca să nu o păţiţi din nou. Văd că aţi fost arestat pentru că aţi înjurat un poliţist apoi judecătorul, cu care v-aţi certat, v-a dat 90 zile de puşcărie. Văd că de-abia v-aţi întors în societate de câteva zile şi asta este prima pizza pe care o comandaţi.
Clientul - ... (fără cuvinte)
Telefonista - Mai doriţi altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Îmi pare rău dar trebuie să citiţi mai bine. Pe cupon şi în reclama noastră scrie că persoanele care suferă de diabet nu se califică pentru oferta noastră gratuită. Noua Constituţie nu ne permite. Mulţumim că aţi sunat la noi.
Aţi râs citind „gluma” de mai sus? Poate nu o să mai râdeţi la fel de relaxat când veţi înţelege că aşa arată viitorul care ni se pregăteşte chiar sub ochii noştri. Chiar în acest moment se parcurg noi etape pentru implementarea sistemului mondial de monitorizare a tuturor fiinţelor umane. Evident că acesta va fi deghizat în aparenţa unui serviciu de mare utilitate publică. Etapa cheie în realizarea sistemului este crearea unei gigantice baze de date mondiale centralizate. O bază de date care va stoca informaţii despre absolut toţi oamenii de pe planetă, cam ca în „gluma” de mai sus. Fiecare fiinţă umană va avea un cod personal pe baza căruia se va putea accesa în baza de date un fişier cu informaţii personale diverse, care va fi mereu actualizat. Va urma etapa în care nimeni nu va mai putea face nimic dacă nu are acest cod: nu se va putea angaja, nu va putea face plăţi, nu va putea călători, deci practic nu va putea supravieţui în societate.
E mai uşor să faci oile să intre singure în ţarc...
Spuneţi că este imposibil, că oamenii nu vor accepta niciodată să fie controlaţi şi supravegheaţi în asemenea măsură? Vă înşelaţi. Acest sistem este deja intens mediatizat şi prezentat ca fiind numai în folosul cetăţenilor şi aducător de multiple beneficii. Aşa că oamenii, cât mai mulţi, sunt păcăliţi, ei îşi doresc deja să intre în sistem. Poate vă imaginaţi că aceste planuri vizează viitorul îndepărtat. Nu. Chiar în această clipă se lucrează intens la acest proiect. Într-o zi, poate chiar foarte curând, o să vă treziţi că pentru a vă încasa salariul sau pentru a vă cumpăra de mâncare va trebui să aveţi acel cod unic şi un microcip implantat în corp. Cutremurător, nu? Haideţi să deschidem atunci ochii şi să vedem în ce stadiu s-a ajuns şi cum a fost posibil ca lucrurile să avanseze atât de mult.
În S.U.A. sistemul e deja implementat!
Proiectul M.A.T.R.I.X.
(multi-state anti-terrorist information exchange – schimb multi-statal de informaţii anti terorism) este o gigantică bază de date care conţine informaţii personale despre milioane de oameni. Ce gen de informaţii? Dintre cele mai diverse: caracteristici fizice, etnice, fişa medicală, adrese actuale şi trecute, numere de telefon actuale şi trecute, cazier judiciar, informaţii imobiliare şi auto, extrase bancare, certificate privind starea civilă, până şi fotografii ale vecinilor avuţi vreodată sau ale colegilor de servici şi preferinţe de toate tipurile: alimentare, muzicale, etc.
La aceste informaţii are acces doar personalul „autorizat”. Baza de date este gestionată de o societate privată, finanţată de Ministerul american de Justiţie şi controlată de Ministerul american de Securitate Interioară.
Autorităţile americane au exploatat la maxim evenimentele din 11 septembrie 2001. Practic, la ora actuală, diferite drepturi constituţionale fundamentale ale cetăţenilor americani nu mai valorează nici cât o ceapă degerată! Sub pretextul luptei împotriva terorismului, autorităţile urmăresc să controleze întreaga populaţie. Pentru că fiecare cetăţean este considerat a fi un potenţial terorist.
După evenimentele din 11 septembrie s-a vehiculat tot mai mult noţiunea de „coeficient de terorism”, creată pentru a putea identifica teroriştii... de fapt, posibilii terorişti! Pentru aceasta se foloseşte un procedeu numit „data mining” (engl., termenul poate fi tradus aproximativ prin „exploatarea resurselor de date”). Este vorba de o analiză realizată pe computer a unei mari cantităţi de informaţii personale pentru a identifica anumite scheme de comportament. În urma unei asemenea analize, se stabilesc profile şi se atribuie niveluri de risc pentru fiecare persoană în parte. A rezultat că în SUA, cel puţin 120.000 de persoane (din cele câteva milioane analizate) prezintă un înalt nivel de „terorism potenţial”. Unii dintre aceştia au fost chiar arestaţi, deşi nu au făcut nimic ilegal, doar pentru că un calculator a stabilit că ar putea reprezenta un pericol social!
Pare o scenă dintr-un thriller SF, nu-i aşa? Şi totuşi e real, totul se face pe faţă sub pretextul protecţiei cetăţenilor! Existenţa lui M.A.T.R.I.X. nu este nici negată, nici ascunsă de autorităţile americane. Ceea ce nu se spune cu exactitate este pe ce criterii şi din ce surse sunt colectate aceste “tone” de informaţii. Dacă programul are drept scop să identifice potenţialii terorişti este clar că nu se ştie care sunt aceştia şi nici care sunt trăsăturile lor reale! Selecţia “teroriştilor” se face pe baza datelor privind întreaga populaţie, pe baza unor modele “ştiinţifice” şi nicidecum pe baza evidenţei, adică a unor fapte antisociale, agresive, violente, iresponsabile ale respectivilor.
Cine ne garantează că undeva într-un computer de acest gen nu există deja un fişier cu date intime despre fiecare dintre noi, cu date privind obiceiurile pe care le avem, lecturile şi muzica preferată, alimentele consumate mai des, perioadele şi locurile în care ne petrecem concediul, problemele de sănătate şi punctele vulnerabile? E suficient ca cineva care are acces la aceste informaţii să ştie că eşti alergic la o anumită substanţă şi să îţi organizeze o mică moarte “naturală”, dacă îl incomodezi.
Cine controlează acest proces? Cine garantează că datele respective nu pot fi măsluite? Nimeni. Şi astfel o persoană incomodă (şi sunt tot mai numeroase aceste persoane incomode) poate să ajungă imediat pe lista neagră a periculoşilor şi să fie închisă pe viaţă sau chiar omorâtă. Dacă credeţi că exagerăm şi e vorba de paranoia citiţi în continuare, căci pericolul terorismului este doar un pretext pentru a centraliza date despre toată lumea. Nu degeaba MATRIX înseamnă sistem multi-statal…
Filipine - centru pilot pentru implementarea bazei de date mondiale
În Filipine guvernul face demersuri pentru a implementa un nou tip de cărţi de identitate. Printre altele, noul sistem atribuie fiecărui cetăţean un număr naţional de identitate. Prin acest “număr de identitate” se face conexiunea cu o bază de date ce conţine mari cantităţi de informaţii personale despre fiecare cetăţean filipinez. Intenţia guvernului este să centralizeze informaţiile din bazele de date de pe teritoriul ţării într-una singură.
Aparent, noul sistem are drept obiectiv doar să aloce un număr unic pentru a nu mai fi utilizate atît de multe coduri ca până acum (în sănătate, sistemul bancar, asigurări sociale, auto etc). Guvernul nu spune însă că sistemul informatic conţine mult mai multe informaţii decât ar fi necesare din punct de vedere administrativ. Proiectul de lege al senatorului Panfilo Lacson's menţioneză explicit: “cartea de identitate va conţine date esenţiale în timp ce datele mai sensibile şi confidenţiale vor fi stocate în sisteme informatice închise”. Este important de subliniat că informaţiile vor fi atât de sensibile şi confidenţiale încât nici posesorul cărţii de identitate nu va avea acces la ele! Iar cei care le stochează le vor putea utiliza după bunul plac, fără a răspunde în faţa nimănui, putând inclusiv adăuga sau modifica informaţii care nu corespund cu realitatea.
Oare ce poate face guvernul cu aceste informaţii? Se fac suspect de multe eforturi pentru a-i convinge pe oameni de necesitatea şi caracterul benefic al acestui sistem. Avem toate motivele să nu ne încredem în corectitudinea celor care şi-l doresc atât de mult. Căci aşa cum este el creat lasă prea multe breşe celor care ar putea utiliza aceste informaţii împotriva oamenilor şi nu în folosul lor.
Aflăm de la preşedintele Arroyo că de fapt acest sistem naţional are drept scop să întărească eficienţa în lupta contra terorismului! Deci datele vor fi utilizate în aceleaşi scopuri ca şi datele sistemului american M.A.T.R.I.X. Diferenţa constă în faptul că acum se spune pe faţă, este vorba de informaţii despre toţi cetăţenii ţării. Iar Curtea Supremă din Filipine recunoaşte oficial care este realul obiectiv al guvernului declarând că “acest sistem ar putea să îi confere guvernului puterea de a întocmi rapid dosare zdrobitoare pentru cetăţenii de rea-credinţă”. Fără comentarii.
Cum preşedintele Arroyo a declarat că acest proiect se face în colaborare cu S.U.A. şi ţinând cont de existenţa proiectului M.A.T.R.I.X. este uşor de înţeles că intenţia este de a implementa un sistem mondial de acest gen. Toate mişcările cuiva, toate comunicaţiile (care oricum sunt monitorizate prin companiile de telefonie şi prin internet) vor putea fi incluse în fişierul personal. Şi cum unul dintre noi va face ceva ce nu e permis, îi va creşte coeficientul de terorism.
După cum au evoluat lucrurile în Franţa, mâine poimâne ne putem trezi că a citi prea mult şi a avea idei care nu sunt predate în şcoală reprezintă un indiciu de periculozitate. Dacă nu cumva aceste două celebre simptome pentru a identifica un “sectant” se află deja pe lista neagră a coeficientului de terorism. Doar aşa s-ar explica de ce s-a spus cu insistenţă despre şcolile spirituale din lume că atentează la siguranţa naţională şi că seamănă cu grupările teroriste pentru că…sunt bine organizate. Şi dacă ar spune-o doar presa n-ar fi aşa grav, dar este vorba de un raport al SRI-ului!
Recent (la începutul lunii iunie) a apărut pe site-ul http://ro.altermedia.info o ştire şoc. Uniunea Europeană îşi crează norme pentru o şi mai strictă supraveghere a vieţii private. Aceste norme prevăd păstrarea informaţiilor privind convorbirile telefonice şi traficul de internet de către companiile specializate pentru cel puţin trei ani, posibilitatea de a fi efectuate percheziţii secrete la domiciliu, ascultarea convorbirilor telefonice şi interceptarea corespondenţei private la modul preventiv, adică şi a celor care nu au săvârşit vreo infracţiune.
Toate pot părea un SF sau o teorie a conspiraţiei. Însă tehnologia din prezent a ajuns la un asemenea nivel încât permite existenţa unor gigantice baze de date centralizate. Această tendinţă de centralizare şi ulterior de mondializare a datelor personale nu se observă doar în Filipine. Şi în alte ţări se vorbeşte de crearea noilor sisteme de cărţi de identitate. În fapt, chiar a fost pus în practică un sistem de identificare mondial prin adoptarea normei paşapoartelor biometrice care însoţeşte dezvoltarea unui sistem global, destinat să urmărească orice mişcare şi orice comunicare sau tranzacţie. Baze naţionale, continentale, private şi publice au fost legate între ele şi compatibilizate pentru ca “data mininig” să prolifereze.
“BESTIA” belgiană
În Belgia există deja un computer gigantic numit deloc întâmplător Bestia, care este pregătit să adune toate informaţiile despre locuitorii globului.
Doctorul Hanrick Eldeman, analist şef la Conferinţa Pieţei Comune a dezvăluit la Bruxelles că planul deja a demarat sub pretextul iminenţei unui haos financiar mondial. Cu ocazia unei reuniuni de urgenţă la care au participat savanţi, consilieri şi cadre din conducerea Consiliul Pieţei Comune, doctorul Eldman a vorbit despre Bestie:
“Bestia este un computer gigantic care ocupă trei etaje în cadrul sediului Pieţei Comune. Acest computer se poate auto-programa şi are mai mult de o sută de surse de date. Experţi în programare au pus la punct un program pentru a gestiona prin intermediul acestui computer tot comerţul mondial. Computerul va atribui deci fiecărui locuitor al pământului un set de cifre care va servi drept număr de identificare mondial şi îi va permite persoanei în cauză să realizeze tranzacţii comerciale.”
Vom reveni pe larg asupra acestui subiect, strâns legat de implementarea microchipurilor la fiinţele umane.
În loc de concluzie…
Toate acestea se petrec pas cu pas, încet dar sigur, chiar sub ochii noştri. Lucrurile sunt prezentate de asemenea manieră ca noi să fim încântaţi de acest nou sistem şi să nu întrezărim uriaşul pericol pe care el îl reprezintă pentru libertatea noastră. Câteva etape au fost deja parcurse.
Mai întâi s-a creat pericolul terorismului prin noul PearlHarbour din 11 septembrie 2001. Apoi s-au emis legi anti-terorism care fac posibile arestări fără mandate, detenţii pe durate nedeterminate, ascultarea convorbirilor telefonice pe faţă, supravegherea generală şi personală a tranzacţiilor, percheziţii fără a fi nevoie de mandate, punerea de sechestru pe bunuri, procese desfăşurate „la secret”.
Mai nou se crează baze cu informaţii detaliate despre fiecare locuitor al planetei. Întrebat dacă această stratregie poate stârpi terorismul, Prospero Nograles, un oficial filipinez şi partizan al noilor cărţi de identitate a făcut o afirmaţie şoc: “nu există nici o garanţie”. Şi în timp ce stai şi te întrebi “dacă nu au nici un efect asupra terorismului, atunci de ce mai sunt create”, autorităţile vor să ne convingă că informaţiile de genul celor pe care tocmai le-aţi citit sunt doar o teorie a conspiraţiei, fără nici o legătură cu realitatea!
Întrucât se adună date despre toată lumea ne aflăm practic în situaţia absurdă în care fiecare fiinţă umană este în viziunea diabolică a guvernanţilor acestei planete un potenţial terorist. Nu mai urmează decât ca un computer să calculeze acel coeficient şi să dea verdictul. Iar noi dormim liniştiţi!
Bibliografie:
Texe Marrs, Project L. U. C. I. D.: The Beast 666 Universal Human Control System, ed. Living Truth Publishers (August 1996)Alan B. Jones, How The World Really Works, ed. ABJ Press (January 1997)William T. Still, New World Order: The Ancient Plan of Secret Societies, ed. Huntington House Publishers (January 1, 1990)David Icke, The Biggest Secret, The Book That Will Change the World, ed. Bridge of Love Publications UK ,1999David Icke, Alice in Wonderland and the World Trade Center Disaster: Why the Official Story of 9/11 Is a Monumental Lie, ed. Bridge of Love (September 2002)Webster Griffin Tarpley, 9/11 Synthetic Terror: Made in USA, ed. Progressive Press (March 2005)Tony Brown, Empower the People: Overthrow The Conspiracy That Is Stealing Your Money And Freedom, ed. Harper Paperbacks, 1999
viernes, 27 de marzo de 2009
Lumea este deja impartita!
Unul din principalele elemente ale Noii Ordini Mondiale este crearea statului unic planetar, la care se plănuieşte să se ajungă prin realizarea de uniuni monetare şi economice zonale, care apoi vor fi extinse la nivel continental şi într-un final se vor uni într-o singură structură. Cel mai avansat stadiu de punere în aplicare a acestui plan poate fi observat pe continentul european, unde Uniunea Europeană (UE) reuneşte 27 de state, din care 16 au adoptat deja moneda unică, EURO. Există un Parlament European, o Comisie Europeană, o Bancă centrală europeană, o Curte de Justiţie Europeană etc. Şi în celelalte zone ale lumii se merge vizibil în aceeaşi direcţie, prin crearea unor uniuni continentale. Privind lucrurile în ansamblu, UE apare ca o zonă de testare a unui model care este în curs de replicare în întreaga lume.
Pe continentul nord american, este prevăzută constituirea până în 2010 a Uniunii Nord Americane (North American Union-NAU), care va avea ca monedă unică AMERO. Totul a fost negociat şi decis fără acordul cetăţenilor SUA, Mexicului şi Canadei. În SUA Congresul nu a fost consultat, deşi acest lucru contravine legislaţiei americane.
Pe continentul sud american a fost deja constituită, prin integrarea a două uniuni economice regionale, Mercosur şi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud (Union of South American Nations, UNASUR după abrevierea din limba spaniolă). Aceasta include 12 ţări. Intenţia de creare a unei Comunităţi Sud Americane după modelul Comunităţii Europene a fost anunţată încă din decembrie 2004, când a fost semnată Declaraţia Cuzco, cu ocazia celui de-al treilea summit sud american. Tratatul de constituire al UNASUR a fost semnat pe 23 mai 2008. El prevede adoptarea unei monede unice, crearea unei bănci centrale (Banca Sudului) şi instalarea unui Parlament Sud American în capitala noii uniunii, Quito, Ecuador. Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunităţii Anzilor, a anunţat că termenul de finalizare a procesului de integrare este 2019.
Pe continentul african a fost constituită din iulie 2002, Uniunea Africană (African Union, AU), alcătuită din 53 de state. Comisia Uniunii Africane este constituită după modelul Comisiei europene şi îşi are sediul în Addis Abeba, Etiopia. Parlamentul African (Pan-African Parliament-PAP), constituit după modelul Parlamentului European are 265 de membri şi este situat în Midrand, Africa de Sud. Şi Uniunea Africană s-a născut, conform planului, din comunităţi economice regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Unitatea Africană (Organization of African Unity-OAU) sau Comunitatea Economică Africană (African Economic Community). Are o armată proprie (care a intervenit ca forţă de menţinere a păcii în conflictele din zonă, cum ar fi cel de la Darfur sau cel din Somalia), o bancă unică (Banca Africană de Dezvoltare), o Curte de justiţie (Curtea Africană de Justiţie). AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO. Unele ţări din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte din AU, dar este prevăzută integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterana, care va fi alcătuit din UE, ţări din Nordul Africii şi din Orientul mijlociu.
În Asia, lucrurile sunt ceva mai puţin avansate, însă etapele parcurse până acum sunt aceleaşi. În 2002 a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice (ASEAN, SAARC, Gulf Cooperation Council), Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiatică (Asia Cooperation Dialogue-ACD). Din el fac parte 30 de state şi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Ţările din Orientul mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu şi-au manifestat intenţia de a intra în ACD au început deja să constituie o Uniune a Golfului, în care este prevăzută adoptarea până în 2010 a unei monede unice, după ce în 2008 a fost creată Banca Centrală a Golfului (Gulf Central Bank).
Ce mai rămâne? Australia, care este ea însăşi o ţară continent. În iunie 2008, Kevin Rudd, primul ministru al Australiei, a anunţat că se urmăreşte crearea până în 2020 a unei Comunităţi Asia-Pacific, după modelul Uniunii Europene.
Trăgând linie, din cele 195 de „state independente” care există pe glob, 125 se află deja incluse în una sau alta din cele cinci uniuni continentale. Din totalul populaţiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sunt deja incluşi în una din aceste uniuni. Iată cum paşii cruciali au fost făcuţi pe nesimţite, pentru a putea constitui mai uşor statul unic planetar, sub o singură conducere (guvernul unic mondial).
Pe continentul nord american, este prevăzută constituirea până în 2010 a Uniunii Nord Americane (North American Union-NAU), care va avea ca monedă unică AMERO. Totul a fost negociat şi decis fără acordul cetăţenilor SUA, Mexicului şi Canadei. În SUA Congresul nu a fost consultat, deşi acest lucru contravine legislaţiei americane.
Pe continentul sud american a fost deja constituită, prin integrarea a două uniuni economice regionale, Mercosur şi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud (Union of South American Nations, UNASUR după abrevierea din limba spaniolă). Aceasta include 12 ţări. Intenţia de creare a unei Comunităţi Sud Americane după modelul Comunităţii Europene a fost anunţată încă din decembrie 2004, când a fost semnată Declaraţia Cuzco, cu ocazia celui de-al treilea summit sud american. Tratatul de constituire al UNASUR a fost semnat pe 23 mai 2008. El prevede adoptarea unei monede unice, crearea unei bănci centrale (Banca Sudului) şi instalarea unui Parlament Sud American în capitala noii uniunii, Quito, Ecuador. Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunităţii Anzilor, a anunţat că termenul de finalizare a procesului de integrare este 2019.
Pe continentul african a fost constituită din iulie 2002, Uniunea Africană (African Union, AU), alcătuită din 53 de state. Comisia Uniunii Africane este constituită după modelul Comisiei europene şi îşi are sediul în Addis Abeba, Etiopia. Parlamentul African (Pan-African Parliament-PAP), constituit după modelul Parlamentului European are 265 de membri şi este situat în Midrand, Africa de Sud. Şi Uniunea Africană s-a născut, conform planului, din comunităţi economice regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Unitatea Africană (Organization of African Unity-OAU) sau Comunitatea Economică Africană (African Economic Community). Are o armată proprie (care a intervenit ca forţă de menţinere a păcii în conflictele din zonă, cum ar fi cel de la Darfur sau cel din Somalia), o bancă unică (Banca Africană de Dezvoltare), o Curte de justiţie (Curtea Africană de Justiţie). AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO. Unele ţări din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte din AU, dar este prevăzută integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterana, care va fi alcătuit din UE, ţări din Nordul Africii şi din Orientul mijlociu.
În Asia, lucrurile sunt ceva mai puţin avansate, însă etapele parcurse până acum sunt aceleaşi. În 2002 a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice (ASEAN, SAARC, Gulf Cooperation Council), Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiatică (Asia Cooperation Dialogue-ACD). Din el fac parte 30 de state şi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Ţările din Orientul mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu şi-au manifestat intenţia de a intra în ACD au început deja să constituie o Uniune a Golfului, în care este prevăzută adoptarea până în 2010 a unei monede unice, după ce în 2008 a fost creată Banca Centrală a Golfului (Gulf Central Bank).
Ce mai rămâne? Australia, care este ea însăşi o ţară continent. În iunie 2008, Kevin Rudd, primul ministru al Australiei, a anunţat că se urmăreşte crearea până în 2020 a unei Comunităţi Asia-Pacific, după modelul Uniunii Europene.
Trăgând linie, din cele 195 de „state independente” care există pe glob, 125 se află deja incluse în una sau alta din cele cinci uniuni continentale. Din totalul populaţiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sunt deja incluşi în una din aceste uniuni. Iată cum paşii cruciali au fost făcuţi pe nesimţite, pentru a putea constitui mai uşor statul unic planetar, sub o singură conducere (guvernul unic mondial).
Expertul în RFID, Katherine Albrecht, face apel la poporul român pentru a respinge implementarea paşapoartelor biometrice
Pe 15 martie 2009, cel mai cunoscut expert mondial în materie de RFID şi supraveghere electronică a populaţiei, Dr. Katherine Albrecht, a transmis prin intermediul internetului, un mesaj politicienilor şi poporului român. Ea face un apel pentru a stopa implementarea paşapoartelor biometrice în România. Dr. Katherine Albrecht este cunoscută în întreaga lume pentru conferinţele şi lucrările sale foarte bine documentate, privind tehnologiile de supraveghere, cum ar fi RFID. A absolvit magna cum laudae Universitatea Harvard, cu specializarea administrarea afacerilor şi marketing internaţional şi are un doctorat în educaţie, dezvoltare umană şi psihologie la aceeaşi universitate.
În 1999, Dr. Katherine Albrecht a fondat organizaţia CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri). Este autoarea a şase cărţi şi a publicat numeroase articole în prestigioasa revistă „Scientific American”. Ultima ei carte, scrisă împreună cu Liz McInty, „Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID) a fost best seller în 2005 şi a primit mai multe premii.
Iată ce a transmis ea românilor:
„Salut poporul român şi guvernanţii pe care aceştia şi i-a ales. Vă salut din partea tuturor celor care iubesc libertatea în întreaga lume. Astăzi Naţiunea voastră se află în faţa unei hotărâri cruciale, referitoare la o tehnologie periculoasă, care se numeşte RFID.
Sunt Doctor Katherine Albrecht şi mi-am dedicat ultimii şase ani din cariera profesională şi academică pentru a studia şi identifica riscurile pe care RFID le ridică pentru intimitate, drepturile civile şi în ultimă instanţă pentru însăşi ideea de Libertate. RFID este o tehnologie de urmărire, care a apărut pentru a localiza şi a găsi mărfurile în fabrici şi depozite. Nu s-a intenţionat ca această tehnologie să fie aplicată pe oameni, tocmai din cauza pericolului ca ea să fie folosită abuziv. Însă guvernanţii, comercianţii, criminalii şi alţii s-ar putea s-o folosească pentru a urmări şi supraveghea oameni.
Împreună cu patruzeci dintre cele mai importante organizaţii mondiale de apărare a drepturilor omului şi intimităţii, printre care se numără Privacy International, ACLU, EPEC şi EFF, am analizat în profunzime tehnologia RFID. Concluzia noastră unanimă a fost că nu este potrivit ca această tehnologie să fie utilizată în documentele de identitate, permisele de conducere, paşapoarte sau alte document eliberate de autorităţi.
Când am scris Spychips, am studiat împreună cu Liz McInty, peste 30.000 de documente. Tabloul despre ce ne aşteaptă în viitor este unul îngrozitor. Oficialii guvernamentali şi comercianţii plănuiesc să construiască o lume în care noi să purtăm documente cu RFID, care pot fi citite prin portofele, genţi, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire a acestor semnale, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, pentru a monitoriza în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat deja un „dispozitiv personal de urmărire” (aşa l-au numit) şi sunt pe cale să îl patenteze. Ei plănuiesc amplasarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, şi chiar în lifturi şi toaletele publice.
Este evident că dacă lucrurile vor continua aşa, această tehnologie de urmărire va fi utilizată abuziv de comercianţi, de criminali şi bineînţeles de către autorităţile guvernamentale. Acest ultim aspect este poate cel mai înfricoşător. Voi, românii, care v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi aţi detronat de curând un tiran, nu ar trebui să permiteţi instaurarea tiraniei prin RFID.
Fac apel la toţi oficialii români, la politicienii aleşi, să respingă utilizarea tehnologiei RFID în documentele de identitate şi carnetele de conducere. Fac apel la poporul român să nu-i susţină pe politicienii care sprijină RFID. Aş vrea să mulţumesc colegilor noştri din România care au depus un mare efort pentru a aduce acest subiect în atenţia opiniei publice, au organizat mitinguri de protest, au contactat mass-media, au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române.
Voi sunteţi o parte dintr-un val mondial al libertăţii, care este în continuă creştere şi se opune aplicării tehnologiei RFID în întreaga lume. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va lua astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Cred că nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide voi acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.”
În 1999, Dr. Katherine Albrecht a fondat organizaţia CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering – Grupul consumatorilor care sunt împotriva numerizării şi invadării intimităţii de către supermarketuri). Este autoarea a şase cărţi şi a publicat numeroase articole în prestigioasa revistă „Scientific American”. Ultima ei carte, scrisă împreună cu Liz McInty, „Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID) a fost best seller în 2005 şi a primit mai multe premii.
Iată ce a transmis ea românilor:
„Salut poporul român şi guvernanţii pe care aceştia şi i-a ales. Vă salut din partea tuturor celor care iubesc libertatea în întreaga lume. Astăzi Naţiunea voastră se află în faţa unei hotărâri cruciale, referitoare la o tehnologie periculoasă, care se numeşte RFID.
Sunt Doctor Katherine Albrecht şi mi-am dedicat ultimii şase ani din cariera profesională şi academică pentru a studia şi identifica riscurile pe care RFID le ridică pentru intimitate, drepturile civile şi în ultimă instanţă pentru însăşi ideea de Libertate. RFID este o tehnologie de urmărire, care a apărut pentru a localiza şi a găsi mărfurile în fabrici şi depozite. Nu s-a intenţionat ca această tehnologie să fie aplicată pe oameni, tocmai din cauza pericolului ca ea să fie folosită abuziv. Însă guvernanţii, comercianţii, criminalii şi alţii s-ar putea s-o folosească pentru a urmări şi supraveghea oameni.
Împreună cu patruzeci dintre cele mai importante organizaţii mondiale de apărare a drepturilor omului şi intimităţii, printre care se numără Privacy International, ACLU, EPEC şi EFF, am analizat în profunzime tehnologia RFID. Concluzia noastră unanimă a fost că nu este potrivit ca această tehnologie să fie utilizată în documentele de identitate, permisele de conducere, paşapoarte sau alte document eliberate de autorităţi.
Când am scris Spychips, am studiat împreună cu Liz McInty, peste 30.000 de documente. Tabloul despre ce ne aşteaptă în viitor este unul îngrozitor. Oficialii guvernamentali şi comercianţii plănuiesc să construiască o lume în care noi să purtăm documente cu RFID, care pot fi citite prin portofele, genţi, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire a acestor semnale, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, pentru a monitoriza în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat deja un „dispozitiv personal de urmărire” (aşa l-au numit) şi sunt pe cale să îl patenteze. Ei plănuiesc amplasarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, şi chiar în lifturi şi toaletele publice.
Este evident că dacă lucrurile vor continua aşa, această tehnologie de urmărire va fi utilizată abuziv de comercianţi, de criminali şi bineînţeles de către autorităţile guvernamentale. Acest ultim aspect este poate cel mai înfricoşător. Voi, românii, care v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi aţi detronat de curând un tiran, nu ar trebui să permiteţi instaurarea tiraniei prin RFID.
Fac apel la toţi oficialii români, la politicienii aleşi, să respingă utilizarea tehnologiei RFID în documentele de identitate şi carnetele de conducere. Fac apel la poporul român să nu-i susţină pe politicienii care sprijină RFID. Aş vrea să mulţumesc colegilor noştri din România care au depus un mare efort pentru a aduce acest subiect în atenţia opiniei publice, au organizat mitinguri de protest, au contactat mass-media, au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române.
Voi sunteţi o parte dintr-un val mondial al libertăţii, care este în continuă creştere şi se opune aplicării tehnologiei RFID în întreaga lume. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va lua astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Cred că nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide voi acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.”
Game Over
Catre toate blogurie anti-sistem: ROMANIA GAME OVER in cazul in care se va semna acordul de imprumut cu FMI
Publicat în BANCA MONDIALA, FMI, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL, Romania by saccsiv pe martie 16th, 2009
Prieteni, felicitari pentru lupta anti-cip ce o duceti, e bine ca ne bucuram ca Parlamentul a bagat in seama subiectul actelor cu cip, dar va rog, nu sa nu scoatem chestiunea din contextul general si mai ales sa nu minimalizam actiunile generale ale SISTEMULUI si mai ales cele impotriva acestei tari. Spun aceasta deoarece majoritatea din dv. abordati rar si foarte putin un subiect de o insemnatate covarsitoare:
Romania va primit lovitura finala, de gratie, daca se va semna acordul de imprumut cu FMI, act ce va “incununa” 20 de ani de stradanii ale CASTEI POLITICE autohtone ce a muncit neabatut pentru inrobirea TOTALA a acestei tari catre stapanii camatariei mondiale.
Nu stim oficial detaliile sale, dar daca se confirma ca in fapt aceasta uriasa suma va fi folosita pentru ca sucursalele din Romania ale bancilor straine sa poata sa-si scoata o suma echivalenta de la BNR, pentru a o repatria spre bancile mama, este grav. Este punctual terminus pentru o tara ce aproape ca nu mai are o economie reala.
Voi analiza termenii contractului ce se va semna (dar inca sper sa nu se intample), insa presupun de pe acum ca acordul va prevede printre cele mai ticaloase clauze pe care le puteau debita niste minti bolnave de ura impotriva acestui popor. Sa nu va inchipuiti ca este vorba de vreun covoi plin cu aur ce va lua drumul spre plaiurile mioritice, ci despre bani “virtuali”, hartii, cu care Romania nu are voie sa achizitioneze valori reale, nici macar hrana, si cu care nu poate sa-si plateasca bugetarii sau sa-si ajute pensionarii sau asistatii sociali. Imprumutul nu vine caci avem nevoie de el, ci pentru ca asa au decis ELITELE planetare. Desigur, ca de fiecare data, nu se recunoaste acest lucru, ci in ochii opiniei publice este prezentat de catre marionetele ce joaca rolul de politicieni, ca fiind o “centura de siguranta”, o necesitate pentru a trece cu bine de criza. Iar rolul de aburitor principal este jucat de cel ce a mimat pana anul trecut rolul de luptator anti-sistem ticalosit.
O parte al modului de operare al FMI si al BANCII MONDIALE gasiti in documentarul „Confesiunile unui asasin economic„:
John Perkins : „ Confesiunile unui asasin economic „ , subtitrare in limba romana si analiza documentarului
Dar ce este Fondul Mondial International? FMI alaturi de BANCA MONDIALA reprezinta principalele instrumente financiare prin care ELITELE coordoneaza directiile de dezvoltare ale tarilor mai sarace de pe mapamond, chiar daca acest lucru duce de cele mai multe ori la instaurarea unor dictaturi in lumea a treia. Termenul “dezvoltare” este insa folosit in mod gresit, nefast as putea spune, deoarece in fapt nu se constata vreo crestere reala a nivelului de trai, din contra, singurele “realizari” fiind cedarile resurselor respectivelor tari catre mega companiile internationale coordonate de catre respectivele ELITE. Pentru o mai buna intelegere a celor de mai jos si pentru a nu relua cele detaliate acolo, va rog sa cititi cu atentie articolul (unde veti gasi si o foarte interesanta si detaliata lista a celor ce conduc oficial sau din umbra Banca Mondiala):
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Am aratat acolo cum ATLANTIC CHARTER a reprezentat o adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial. Schitata cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati, documentul final a fost redactat la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Veti intelege de asemenea ce este cu celebrul BRETTON WOODS de care ati auzit vorbindu-se in ultima vreme din ce in ce mai des si cum totul reprezinta de fapt piese dintr-un urias puzzle a carui imagine finala va fi GUVERNUL MONDIAL.
FMI a fost creat in 1944 in cadrul conferintei BRETTON WOODS, insa organizarea sa a avut loc la 27 Decembrie 1945 cand primele 29 de state au semnat un acord.
In afara celor expuse mai sus, alte “realizari” ale fondului si ale Bancii Mondiale in tarile guvernate de dictaturi au fost cresteri uriase ale datoriilor acelor state. Iata mai jos o lista a acestor cresteri:
Argentina, 1976-1983, de la 9,3 la 48,9, o crestere de 39,6 miliarde dolari.
Bolivia, 1962-1980, 0-2,7, crestere 2,7.
Brazilia, 1964-1984, 5,1-105,1, crestere 100.
Chile, 1973-1989, 5,2-18, crestere 12,8.
El Salvador, 1979-1994, 0.9-2,2, crestere 1,3.
Etiopia, 1977-1991, 0,5-4,2, crestere 3,7.
Haiti, 1971-1986, 0-0,7, crestere 0,7.
Indonezia, 1967-1998, 3-129, crestere 126.
Kenya, 1979-2002, 2,7-6,9, crestere 4,2.
Liberia, 1979-1990, 0,6-1,9, crestere 1,3.
Malawi, 1964-1994, 0,1-2, crestere 1,9.
Nigeria, 1984-1998, 17,8-31,4, crestere 13,6.
Paraguay, 1954-1989, 0,1-2,4, crestere 2,3.
Filipine, 1965-1986, 1,5-28,3, crestere 26,8.
Somalia, 1969-1991, 0-2,4, crestere 2,4.
Sudan, 1969-2009, 0,3-17, crestere 16,7.
Tailanda, 1950-1983, 0-13,9, crestere 13,9.
Zair, 1965-1997, 0,3-12,8, crestere 12,5.
Observam cresteri relativ mici, de cateva miliarde, dar in tari atat de amarate ca nici nu puteau fi jecmanite mai mult. De mentionat insa ca in cazul lor, au pornit de la datorii foarte mici sau chiar zero, iar situatia lor actuala este uneori dramatica, cum ar fi de exemplu in Haiti unde hrana de baza a multor cetateni a ajuns a fi un soi de biscuiti pe baza de … lut. In schimb, state bogate in resurse naturale, care teoretic nu aveau nici un motiv sa fie datoare, au datorii enorme.
Un documentar din 2001 intitulat Life and Debt in care se examineaza situatia economica si sociala din Jamaica, urmare a impactului pe care l-au avut politicile de globalizare ale FMI si ale Bancii Mondiale asupra acestei tari puteti urmari la:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2) FMI (Fondul Mondial International)
Citind cu atentie cele de mai sus, precum si hyperlink-urile, puteti constata ca FMI si Banca Mondiala sunt conduse de catre aceleasi ELITE (sau urmasii lor) ce au creat Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Bilderberg Group, care au finantat nazismul (ii regasiti la NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului) si bolsevismul, care au declansat marea criza din secolul trecut dar si pe aceasta care tocmai a inceput (• Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE), care l-a inscaunat si-l coordoneaza pe Obama (Teribila arma in mana stapanilor presedintelui BARACK Hussein OBAMA II incapand cu 20 ianuarie 2009: The National Security and Homeland Security Presidential Directive) care au declansat cele doua razboaie mondiale, care au creat Liga Natiunilor si ONU (Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 )), Uniunea Europeana (PAPUSARII - Uniunea Europeana) care au finantat revolutia sexuala, feminismul, promovarea homosexualitatii si eugenia („ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare). Toate acestea cu un singur scop: crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE de stanga.
Iar in acest mare tablou Romania este doar o piesa de puzzle, insa printre cele mai napastuite dintre toate, deoarece asa au dorit muschii ELITELOR, ca pe aceste meleaguri sa se desfasoare toate experimentele sinistre ale lor.
Silviu Brucan (Saul Bruckner) (1916–2006), evreu, papusarel local cu relatii in lumea greilor planetari, declara in legatura cu evenimentele din decembrie 1989:
“Am stiut cand vine trenul , am stat pe peron si l-am luat.“
A insistat ca sotii Ceausescu sa fie omorati in zi Sfanta de Craciun si de atunci a inceput seria dezastrelor coordonate in Romania. Tot atunci s-a format casta politica, aceeasi cu cea de azi, slugoi ei ELITELOR planetare, absolut necesari pentru distrugerea acestei tari si pentru stricarea acestui neam. Iar lucrarea s-a desfasurat pe toate fronturile:
Privatizari strategice.
Distrugerea agriculturii.
Distrugerea industriei.
Exportam lemn si importam mobila.
Milioane de avorturi.
Tiganizarea si manelizarea.
Plecarea a peste doua milioane de romani in strainatate.
“Masonizarea” inaltelor fete bisericesti.
Generalizarea coruptiei pana la rang de regula.
Printre cele mai grabite state europene sa implementeze normele de stocare a datelor sau de emitere a actelor cu cip incorporat.
Gasiti detalii in articolul (inclusiv rolul Rothschild in privatizari, cine sunt cei de la BECHTEL sau lista lui George Soros):
PARLAMENTUL si GUVERNUL Romaniei , marionete ale PAPUSARILOR planetari
Este culmea ticalosiei, cum de exemplu BANCA MONDIALA a impus ca si conditie a aderarii la UE unele privatizari, iar acum FMI se grabeste sa ne ajute … Mai mult, pana la declansarea oficiala a crizei, majoritatea statelor din zona „civilizata” (inclusiv Romania) au vandut mare parte din rezervele lor de aur, ce a ajuns in bancile familiilor evreiesti (sau urmaselor lor, oricum nu conteaza, caci de peste un secol se tot incuscresc intre ele) care au fondat Federal Reserve. Din ce a ramas nevandut, bancile centrale au imprumutat din rezevele lor o parte importanta marilor banci internationale, sub motivatia ca acesta trebuia „activat”, metalul pretios fiind altfel considerat „inert”. In ceea ce priveste Romania, raportul anual din 2007 arata ca 59,15% din aurul ce trebuia sa fie in tara, este plasat intr-un singur depozit extern, pentru care BNR primeste hartiile tiparite denumite dolari, ca dobanda. Insa in fapt acest aur nu se afla in acel depozit ci a fost imprumutat in cadrul unei operatiuni de tip carry trade si prin urmare in conditiile actualei mega crize s-ar putea sa ramanem fara el. Trebuie inteles ca ELITELE nu pierd nimic cu acest imprumut FMI, caci in fapt nu ne dau nimic. Mai mult, pe ei interesandu-i regulile ce vor fi impuse Romaniei, special gandite ca in aceasta tara traiul sa ajunga imposibil. Motivul? Declansarea celor mai mari miscari de strada ce au avut loc vreodata pe aceste meleaguri. De turbulente vor avea nevoie la nivelul intregii planete, dar la noi mamaliga explodeaza greu, deci este necesar ca situatia sa fie cat mai dramatica.
« Adrian Nastase: “Se fac presiuni din exteriorul tarii pentru realizarea acordului de imprumut cu FMI”
TUPEU camataresc la Ben Bernanke: “Recesiunea americana probabil se va sfarsi in acest an daca guvernul va continua sustinerea sistemului bancar” »
Publicat în BANCA MONDIALA, FMI, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL, Romania by saccsiv pe martie 16th, 2009
Prieteni, felicitari pentru lupta anti-cip ce o duceti, e bine ca ne bucuram ca Parlamentul a bagat in seama subiectul actelor cu cip, dar va rog, nu sa nu scoatem chestiunea din contextul general si mai ales sa nu minimalizam actiunile generale ale SISTEMULUI si mai ales cele impotriva acestei tari. Spun aceasta deoarece majoritatea din dv. abordati rar si foarte putin un subiect de o insemnatate covarsitoare:
Romania va primit lovitura finala, de gratie, daca se va semna acordul de imprumut cu FMI, act ce va “incununa” 20 de ani de stradanii ale CASTEI POLITICE autohtone ce a muncit neabatut pentru inrobirea TOTALA a acestei tari catre stapanii camatariei mondiale.
Nu stim oficial detaliile sale, dar daca se confirma ca in fapt aceasta uriasa suma va fi folosita pentru ca sucursalele din Romania ale bancilor straine sa poata sa-si scoata o suma echivalenta de la BNR, pentru a o repatria spre bancile mama, este grav. Este punctual terminus pentru o tara ce aproape ca nu mai are o economie reala.
Voi analiza termenii contractului ce se va semna (dar inca sper sa nu se intample), insa presupun de pe acum ca acordul va prevede printre cele mai ticaloase clauze pe care le puteau debita niste minti bolnave de ura impotriva acestui popor. Sa nu va inchipuiti ca este vorba de vreun covoi plin cu aur ce va lua drumul spre plaiurile mioritice, ci despre bani “virtuali”, hartii, cu care Romania nu are voie sa achizitioneze valori reale, nici macar hrana, si cu care nu poate sa-si plateasca bugetarii sau sa-si ajute pensionarii sau asistatii sociali. Imprumutul nu vine caci avem nevoie de el, ci pentru ca asa au decis ELITELE planetare. Desigur, ca de fiecare data, nu se recunoaste acest lucru, ci in ochii opiniei publice este prezentat de catre marionetele ce joaca rolul de politicieni, ca fiind o “centura de siguranta”, o necesitate pentru a trece cu bine de criza. Iar rolul de aburitor principal este jucat de cel ce a mimat pana anul trecut rolul de luptator anti-sistem ticalosit.
O parte al modului de operare al FMI si al BANCII MONDIALE gasiti in documentarul „Confesiunile unui asasin economic„:
John Perkins : „ Confesiunile unui asasin economic „ , subtitrare in limba romana si analiza documentarului
Dar ce este Fondul Mondial International? FMI alaturi de BANCA MONDIALA reprezinta principalele instrumente financiare prin care ELITELE coordoneaza directiile de dezvoltare ale tarilor mai sarace de pe mapamond, chiar daca acest lucru duce de cele mai multe ori la instaurarea unor dictaturi in lumea a treia. Termenul “dezvoltare” este insa folosit in mod gresit, nefast as putea spune, deoarece in fapt nu se constata vreo crestere reala a nivelului de trai, din contra, singurele “realizari” fiind cedarile resurselor respectivelor tari catre mega companiile internationale coordonate de catre respectivele ELITE. Pentru o mai buna intelegere a celor de mai jos si pentru a nu relua cele detaliate acolo, va rog sa cititi cu atentie articolul (unde veti gasi si o foarte interesanta si detaliata lista a celor ce conduc oficial sau din umbra Banca Mondiala):
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA
Am aratat acolo cum ATLANTIC CHARTER a reprezentat o adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial. Schitata cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati, documentul final a fost redactat la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Veti intelege de asemenea ce este cu celebrul BRETTON WOODS de care ati auzit vorbindu-se in ultima vreme din ce in ce mai des si cum totul reprezinta de fapt piese dintr-un urias puzzle a carui imagine finala va fi GUVERNUL MONDIAL.
FMI a fost creat in 1944 in cadrul conferintei BRETTON WOODS, insa organizarea sa a avut loc la 27 Decembrie 1945 cand primele 29 de state au semnat un acord.
In afara celor expuse mai sus, alte “realizari” ale fondului si ale Bancii Mondiale in tarile guvernate de dictaturi au fost cresteri uriase ale datoriilor acelor state. Iata mai jos o lista a acestor cresteri:
Argentina, 1976-1983, de la 9,3 la 48,9, o crestere de 39,6 miliarde dolari.
Bolivia, 1962-1980, 0-2,7, crestere 2,7.
Brazilia, 1964-1984, 5,1-105,1, crestere 100.
Chile, 1973-1989, 5,2-18, crestere 12,8.
El Salvador, 1979-1994, 0.9-2,2, crestere 1,3.
Etiopia, 1977-1991, 0,5-4,2, crestere 3,7.
Haiti, 1971-1986, 0-0,7, crestere 0,7.
Indonezia, 1967-1998, 3-129, crestere 126.
Kenya, 1979-2002, 2,7-6,9, crestere 4,2.
Liberia, 1979-1990, 0,6-1,9, crestere 1,3.
Malawi, 1964-1994, 0,1-2, crestere 1,9.
Nigeria, 1984-1998, 17,8-31,4, crestere 13,6.
Paraguay, 1954-1989, 0,1-2,4, crestere 2,3.
Filipine, 1965-1986, 1,5-28,3, crestere 26,8.
Somalia, 1969-1991, 0-2,4, crestere 2,4.
Sudan, 1969-2009, 0,3-17, crestere 16,7.
Tailanda, 1950-1983, 0-13,9, crestere 13,9.
Zair, 1965-1997, 0,3-12,8, crestere 12,5.
Observam cresteri relativ mici, de cateva miliarde, dar in tari atat de amarate ca nici nu puteau fi jecmanite mai mult. De mentionat insa ca in cazul lor, au pornit de la datorii foarte mici sau chiar zero, iar situatia lor actuala este uneori dramatica, cum ar fi de exemplu in Haiti unde hrana de baza a multor cetateni a ajuns a fi un soi de biscuiti pe baza de … lut. In schimb, state bogate in resurse naturale, care teoretic nu aveau nici un motiv sa fie datoare, au datorii enorme.
Un documentar din 2001 intitulat Life and Debt in care se examineaza situatia economica si sociala din Jamaica, urmare a impactului pe care l-au avut politicile de globalizare ale FMI si ale Bancii Mondiale asupra acestei tari puteti urmari la:
Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 2) FMI (Fondul Mondial International)
Citind cu atentie cele de mai sus, precum si hyperlink-urile, puteti constata ca FMI si Banca Mondiala sunt conduse de catre aceleasi ELITE (sau urmasii lor) ce au creat Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Bilderberg Group, care au finantat nazismul (ii regasiti la NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului) si bolsevismul, care au declansat marea criza din secolul trecut dar si pe aceasta care tocmai a inceput (• Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE), care l-a inscaunat si-l coordoneaza pe Obama (Teribila arma in mana stapanilor presedintelui BARACK Hussein OBAMA II incapand cu 20 ianuarie 2009: The National Security and Homeland Security Presidential Directive) care au declansat cele doua razboaie mondiale, care au creat Liga Natiunilor si ONU (Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 )), Uniunea Europeana (PAPUSARII - Uniunea Europeana) care au finantat revolutia sexuala, feminismul, promovarea homosexualitatii si eugenia („ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare). Toate acestea cu un singur scop: crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE de stanga.
Iar in acest mare tablou Romania este doar o piesa de puzzle, insa printre cele mai napastuite dintre toate, deoarece asa au dorit muschii ELITELOR, ca pe aceste meleaguri sa se desfasoare toate experimentele sinistre ale lor.
Silviu Brucan (Saul Bruckner) (1916–2006), evreu, papusarel local cu relatii in lumea greilor planetari, declara in legatura cu evenimentele din decembrie 1989:
“Am stiut cand vine trenul , am stat pe peron si l-am luat.“
A insistat ca sotii Ceausescu sa fie omorati in zi Sfanta de Craciun si de atunci a inceput seria dezastrelor coordonate in Romania. Tot atunci s-a format casta politica, aceeasi cu cea de azi, slugoi ei ELITELOR planetare, absolut necesari pentru distrugerea acestei tari si pentru stricarea acestui neam. Iar lucrarea s-a desfasurat pe toate fronturile:
Privatizari strategice.
Distrugerea agriculturii.
Distrugerea industriei.
Exportam lemn si importam mobila.
Milioane de avorturi.
Tiganizarea si manelizarea.
Plecarea a peste doua milioane de romani in strainatate.
“Masonizarea” inaltelor fete bisericesti.
Generalizarea coruptiei pana la rang de regula.
Printre cele mai grabite state europene sa implementeze normele de stocare a datelor sau de emitere a actelor cu cip incorporat.
Gasiti detalii in articolul (inclusiv rolul Rothschild in privatizari, cine sunt cei de la BECHTEL sau lista lui George Soros):
PARLAMENTUL si GUVERNUL Romaniei , marionete ale PAPUSARILOR planetari
Este culmea ticalosiei, cum de exemplu BANCA MONDIALA a impus ca si conditie a aderarii la UE unele privatizari, iar acum FMI se grabeste sa ne ajute … Mai mult, pana la declansarea oficiala a crizei, majoritatea statelor din zona „civilizata” (inclusiv Romania) au vandut mare parte din rezervele lor de aur, ce a ajuns in bancile familiilor evreiesti (sau urmaselor lor, oricum nu conteaza, caci de peste un secol se tot incuscresc intre ele) care au fondat Federal Reserve. Din ce a ramas nevandut, bancile centrale au imprumutat din rezevele lor o parte importanta marilor banci internationale, sub motivatia ca acesta trebuia „activat”, metalul pretios fiind altfel considerat „inert”. In ceea ce priveste Romania, raportul anual din 2007 arata ca 59,15% din aurul ce trebuia sa fie in tara, este plasat intr-un singur depozit extern, pentru care BNR primeste hartiile tiparite denumite dolari, ca dobanda. Insa in fapt acest aur nu se afla in acel depozit ci a fost imprumutat in cadrul unei operatiuni de tip carry trade si prin urmare in conditiile actualei mega crize s-ar putea sa ramanem fara el. Trebuie inteles ca ELITELE nu pierd nimic cu acest imprumut FMI, caci in fapt nu ne dau nimic. Mai mult, pe ei interesandu-i regulile ce vor fi impuse Romaniei, special gandite ca in aceasta tara traiul sa ajunga imposibil. Motivul? Declansarea celor mai mari miscari de strada ce au avut loc vreodata pe aceste meleaguri. De turbulente vor avea nevoie la nivelul intregii planete, dar la noi mamaliga explodeaza greu, deci este necesar ca situatia sa fie cat mai dramatica.
« Adrian Nastase: “Se fac presiuni din exteriorul tarii pentru realizarea acordului de imprumut cu FMI”
TUPEU camataresc la Ben Bernanke: “Recesiunea americana probabil se va sfarsi in acest an daca guvernul va continua sustinerea sistemului bancar” »
domingo, 15 de marzo de 2009
viernes, 13 de marzo de 2009
Experiente si planuri elaborate de institutul Tavistock
"Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a intrat în laborator zâmbind încrezător. În mai puţin de 20 de minute era chinuit de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi. Se tot trăgea de lobul urechilor şi îşi frângea mîinile. La un moment dat şi-a lăsat capul în palme şi a murmurat: Dumnezeule, opriţi-vă! Şi totuşi a continuat să execute fiecare instrucţiune a experimentatorului şi s-a supus până la capăt." S. Milgram, 1963 (concluzii în urma unor experimente de manipulare)
Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg. Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.
Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară atât de largă. Unii cer probe, dar atunci când le găsesc le neagă existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravieţui într-o societate concurenţială. Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa "Time Perspective and Morale" cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.
"Profilarea" creierelor – arma războiului psihologic
În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipulare se numesc „profilare”. Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un mister pentru nimeni.
Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din Sussex cea mai mare instituţie de „spălare a creierului” din lume - Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane. Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetărilor lui Reese şi-au dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică) supuşi mai multor forme de experiemente.
Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial. În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice - OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri.
În timpul războiului Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania, lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii. Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă bunurile patrimoniale distruse.
Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele muncitorilor germani, moralul populaţiei civile avea să se prăbuşească. Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company. Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris, supranumit şi „Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin, culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresda, în timpul căruia au fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi copii. Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de "Harris-Bombardierul" asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de „spălare a creierului”, instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare. Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscută ca un institut al „şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie, menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei. SPRU a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la Tavistock.
Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de „administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai uşor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor - Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency - FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.
Crizele artificiale şi "şocurile viitorului"
„Şocurile viitorului” sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.
„Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte "tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”. La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se „ardă siguranţele” – sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului trecut.
Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea "miracolului Beatles", de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de „fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon. Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinator în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”
Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formaţii a generat un torent de droguri care şi la ora actuală, inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de „noi idei” şi „noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii. O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în „artă” şi „cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul „muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi „cool”.
„Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice
Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său acesta ar fi spus: "Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare." Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţi stimuli. Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează şi psihologia publicităţii.
Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreşte mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creadă în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţională. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.
Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic. Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlănţuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru - la care se referă Ceahotin în cartea sa „Violul mulţimilor prin propaganda politică” - se explică prin faptul că dacă un reflex condiţionat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create "şocurile viitorului") care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti „sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îşi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.
Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.
Controlul social prin intermediul mass-media
Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul „actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanţă deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.
Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii
În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte „făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.
Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiţi „grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţa acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin acest barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor). Ei nu sunt deci lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simţ ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.
Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice. Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea „Trend Report” a lui Daniel Naisbitt, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.
Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali”sau „savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de „şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright şi Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.
Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinăria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această „maşinărie” funcţionează din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionări ale ei.
De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi americanii erau convinşi că inamicii trebuiau într-adevăr să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic. Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip "şoc al viitorului". Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare şi programare par să nu înveţe nimic din ea.
Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. O dată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate până acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethseda şi închisoarea Vacaville din California. Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, nici un sistem nu l-a putut smulge din inima omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiinţei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.
Bibliografie:
1. John Coleman - The Conspirators Hierarchy: The Committee of Three Hundred 2. Serghei Ceahotin – „Violul mulţimilor prin propaganda politică”, studiu de Mihnea Columbeanu, ed. Antet3. N. Gueguen - Psychologie de la manipulation et de la soumission, Dunod, Paris, 20044. Walter Lippmann – Public opinion, Hacrourt, Brace and Co., New York, 19225. I.P. Pavlov – Les reflexes conditionnels, Felix Alcan, Paris, 19326. B. Altemeyer - Enemies of freedom. Understanding right-wing authoritarianism, Jossey-Bass, San Francisco, 19887. S. Milgram – Soumission a l'authorité, Calmann-Levy, Paris, 19748. Stanley Hall – A Synthetic Genetic Study of Fear, American Journal of Psychology, 1914
Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg. Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.
Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară atât de largă. Unii cer probe, dar atunci când le găsesc le neagă existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravieţui într-o societate concurenţială. Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa "Time Perspective and Morale" cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.
"Profilarea" creierelor – arma războiului psihologic
În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipulare se numesc „profilare”. Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un mister pentru nimeni.
Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din Sussex cea mai mare instituţie de „spălare a creierului” din lume - Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane. Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetărilor lui Reese şi-au dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică) supuşi mai multor forme de experiemente.
Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial. În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice - OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri.
În timpul războiului Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania, lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii. Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă bunurile patrimoniale distruse.
Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele muncitorilor germani, moralul populaţiei civile avea să se prăbuşească. Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company. Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris, supranumit şi „Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin, culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresda, în timpul căruia au fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi copii. Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de "Harris-Bombardierul" asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de „spălare a creierului”, instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare. Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscută ca un institut al „şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie, menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei. SPRU a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la Tavistock.
Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de „administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai uşor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor - Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency - FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.
Crizele artificiale şi "şocurile viitorului"
„Şocurile viitorului” sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.
„Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte "tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”. La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se „ardă siguranţele” – sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului trecut.
Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea "miracolului Beatles", de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de „fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon. Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinator în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”
Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formaţii a generat un torent de droguri care şi la ora actuală, inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de „noi idei” şi „noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii. O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în „artă” şi „cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul „muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi „cool”.
„Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice
Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său acesta ar fi spus: "Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare." Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţi stimuli. Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează şi psihologia publicităţii.
Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreşte mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creadă în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţională. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.
Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic. Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlănţuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru - la care se referă Ceahotin în cartea sa „Violul mulţimilor prin propaganda politică” - se explică prin faptul că dacă un reflex condiţionat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create "şocurile viitorului") care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti „sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îşi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.
Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.
Controlul social prin intermediul mass-media
Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul „actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanţă deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.
Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii
În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte „făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.
Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiţi „grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţa acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin acest barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor). Ei nu sunt deci lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simţ ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.
Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice. Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea „Trend Report” a lui Daniel Naisbitt, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.
Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali”sau „savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de „şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright şi Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.
Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinăria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această „maşinărie” funcţionează din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionări ale ei.
De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi americanii erau convinşi că inamicii trebuiau într-adevăr să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic. Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip "şoc al viitorului". Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare şi programare par să nu înveţe nimic din ea.
Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. O dată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate până acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethseda şi închisoarea Vacaville din California. Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, nici un sistem nu l-a putut smulge din inima omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiinţei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.
Bibliografie:
1. John Coleman - The Conspirators Hierarchy: The Committee of Three Hundred 2. Serghei Ceahotin – „Violul mulţimilor prin propaganda politică”, studiu de Mihnea Columbeanu, ed. Antet3. N. Gueguen - Psychologie de la manipulation et de la soumission, Dunod, Paris, 20044. Walter Lippmann – Public opinion, Hacrourt, Brace and Co., New York, 19225. I.P. Pavlov – Les reflexes conditionnels, Felix Alcan, Paris, 19326. B. Altemeyer - Enemies of freedom. Understanding right-wing authoritarianism, Jossey-Bass, San Francisco, 19887. S. Milgram – Soumission a l'authorité, Calmann-Levy, Paris, 19748. Stanley Hall – A Synthetic Genetic Study of Fear, American Journal of Psychology, 1914
Suscribirse a:
Entradas (Atom)