presa-sluga masoneriei

Ce interese serveşte presa?

Un ziar nu trăieşte din vânzarea numerelor tipărite, care costă cât? Câţiva lei... Adevărata viaţă a ziarelor vine din vânzarea spaţiului publicitar, al cărui preţ, pe centimetru pătrat se ridică la ordinul sutelor, chiar miilor de euro. Şi atunci spuneţi-mi dumneavoastră, credeţi că un ziar care există pentru că firma x şi y îşi face reclamă în paginile sale va mai scrie despre faptul că patronul firmei x a cumpărat un teren central la nici jumătate din valoarea sa reală, fără licitaţie? Sau că şeful Comisiei de urbanism din Primărie este socrul patronului firmei y care tocmai a obţinut o autorizaţie de construcţie a unui zgârie nori în centrul istoric al capitalei?

Dincolo de aceste aspecte prezentate simplist, cum puteţi să vă explicaţi faptul că, dacă veţi deschide orice ziar, sigur veţi găsi o fotografie-semnal a vreunui om politic francmason? Poate vă veţi ridica acum puţin indignat şi veţi spune: „Ei, na ce să zic! Rolul presei este de a informa. Cred că ai citit prea multe romane despre teoria conspiraţiei!”. Nu m-aş mira, pentru că aceeaşi reacţie am avut-o şi eu iniţial. Fiind o persoană de bună credinţă, mi-a fost greu să cred că presa nu s-a născut dintr-o dorinţă de a oferi accesul la informaţie publicului larg, ci dintr-o dorinţă de a controla publicul larg. Şi să ştiţi, cei care folosesc presa pentru a gândi în locul dumneavoastră se bazează tocmai pe acest argument al unei teorii „greu de crezut”.

Presa – sluga francmasoneriei

În ceea ce priveşte controlul presei, mai presus de interesele politico-economice se află interesele sectei malefice planetare a francmasoneriei. Politica şi economia se subordonează la rândul lor intereselor francmasoneriei, dar este mai simplu să vedem atunci când primează un interes economic, pentru că este mai puţin subtil. Adevărata faţă a francmasoneriei este cunoscută de puţini, din cauza faptului că masoneria foloseşte simboluri, informaţii ezoterice, secrete, jurăminte. Exemplu de mesaje ascunse sunt chiar fotografiile-semnal din presă. Deşi ziarele sunt citite de mii, sute de mii de cititori, câţi dintre aceştia pot dezlega mesajul transmis printr-o fotografie?

Şi spuneţi dumneavoastră, după ce am văzut cum presa devine un instrument în mâna unei secte malefice, cum aş mai putea vorbi despre presă liberă? Poate aş putea să mai zic presă de calitate sau presă fără calitate. Aş putea să fac un clasament al ziarelor în funcţie de tiraj, de vânzări, dar nu de independenţă. Nu aş mai putea însă să zic „un ziar e mai liber decât altul”. Poate doar că o publicaţie e mai mai puţin vizibil subordonată unor interese. Nu vreau defel să bag toate ziarele în aceeaşi oală. Sunt ziare şi ziare, unele de foarte bună calitate, altele care lasă mult de dorit. Dar ce folos dacă toate servesc, mai mult sau mai puţin vizibil, aceloraşi scopuri?